miercuri, 11 noiembrie 2009

SOLDATUL ŞI MUNCITORUL

SOLDATUL ŞI MUNCITORUL


Muncitorul şi soldatul se întâlnesc pe drum:

  • Unde te duci? întreabă soldatul.

  • La fabrică, răspunde muncitorul. Dar tu, unde te duci?

- Mă duc la cazarmă. Locuitorii din satul X s-au revoltat şi am primit ordine să mergem să înecăm rebeliunea în sânge şi foc.

- Ai putea să-mi spui, întreabă muncitorul, de ce s-au revoltat aceşti oameni?

- Desigur că pot: aceşti oameni au refuzat să plătească chiriile caselor lor, pământurile arendate şi taxele către guvern. Autorităţile au venit să-i evacueze pe chiriaşi din casele lor, să-i gonească pe arendaşi de pe pământurile lor şi să colecteze taxele guvernamentale. Locuitorii au opus rezistenţă. Au înjunghiat judecătorul, juristconsultul, funcţionarii şi jandarmii. Au dat foc la arhive şi au ridicat pe cea mai înaltă clădire un steag negru cu o inscripţie cu litere albe: Pământ şi Libertate.

Muncitorul se înfioară. Se gândi că aceşti oameni care s-au revoltat erau din clasa sa: cei săraci, dezmoşteniţii, proletarii.

- Şi vei merge să-i înfrângi?, îl întrebă el pe soldat.

- Sigur că da, răspunse sclavul în uniformă. Acei ţărani încearcă să răstoarne dreptul la proprietate privată. Datoria guvernului este să păzească interesele celor bogaţi.

- Dar tu nu eşti bogat, spuse muncitorul. Ce interes ai să-i măcelăreşti pe aceşti oameni?

- Trebuie să-i fac să respecte legea, spuse soldatul tremurând.

- Legea? ţipă muncitorul. Legea susţine privilegiul! Legea este o povară pe umerii celor de jos, garantând libertatea şi bunăstarea pentru cei de deasupra. Tu eşti sărac, totuşi aperi legea care-i zdrobeşte pe cei din clasa ta. Părinţii tăi, surorile şi fraţii tăi, rudele tale sunt săraci. Oamenii care s-au revoltat sunt la fel de săraci şi suferă la fel ca tine, ca părinţii şi rudele tale. Probabil cineva din familia ta este printre acei rebeli.

Soldatul ridică din umeri, scuipă pe iarba care mărginea drumul şi, aruncând o privire dispreţuitoare muncitorului, îi strigă: Legea trebuie să stea deasupra tuturor lucrurilor! Dacă tatăl meu o încalcă, îl voi ucide şi pe el, deoarece asta este ceea ce legea îmi ordonă să fac.

- Bine, spuse lucrătorul. Du-te să asasinezi carne din carnea ta şi sânge din sângele tău.

Muncitorul şi soldatul îşi continuară drumul în direcţii diferite: primul să muncească pentru a-l face pe patronul său mai bogat, al doilea să omoare pentru a asigura stăpânului său liniştea de a se bucura de bogăţiile sale.

Satul X era teatrul unei activităţi, al unei bucurii şi al unui entuziasm fără limite. Înfăţişarea tristă de ieri a dispărut. Toţi locuitorii erau în stradă celebrând ziua libertăţii. Un om în vârstă se adresa mulţimii astfel: «Camarazi, azi fiecare din noi este propriul său stăpân. Sărbătorim victoria noastră. Vom face un inventar cu tot ce există în sat şi în împrejurimile sale pentru a şti pe ce ne bazăm, pentru provizii şi unelte de muncă. Imediat după asta, după ce vom celebra triumful nostru, ne vom dedica sarcinii de a produce lucruri utile pentru toti şi ....» Nu a putut termina fraza. S-a auzit un foc de armă şi omul în vârstă, rănit mortal, căzu cu faţa către soare. Nu se va mai ridica niciodată.

Soldatul şi-a omorât tatăl...

preluat din U.R.A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu