joi, 26 noiembrie 2009

Regarding the ignition of an explosive device at the free social space "Buena
Ventura" (Thessaloniki)
At the dawn of November 24, at 03:55 am, the free social space Buena
Ventura (which hosts the assembly of the group Solidarity -
Antiauthoritarian Movement) came under attack with a strong explosive
device.

The way in which the device was placed reveals much
about the morality of the perpetrators, a morality of murderers - since
they did not just attack Buena Ventura, but the entire neighbourhood.
In short, the windows of neighbouring blocks of flats were smashed by
the explosion in a radius of 15 meters, while shattered pieces were
whammed all around, posing an imminent danger to the lives of
neighbours. Shattered pieces also hit three cars, which also highlights
the murderous nature of the attack since any
random passer-by could
have been hit by them too.
The attack comprises the tip of the iceberg - part of
the framework of repression and of the blooming of para-statist action
over the decades. It begins with the activity of the para-statist group
"Karfitsa" in the 1960s and comes all the way to the placing of the
explosive device at Buena Ventura.
It becomes painstakingly obvious that free social
spaces are being targeted - as approximately six months ago the haunt
of the "Struggle Movement" (Sfentona) was also attacked. The method of
the attack and the construction of the mechanism reveals that the
perpetrators are the same, naturally raising the question of who will
be next and - what scale of attack they will come under.
Such attacks comprise expressions of a fascist-type
logic that aims at the terrorising of people in struggle; a logic that
finds refuge and legitimacy on a practical level in the
coordinated
attack launched by authority against everything last year's December
has given birth to.
This witch haunt, the zero-tolerance schemes, the demonization of
the anti-authoritarian movement both from mass media and from the state
(from the mouth of the "Citizen Protector", Minister Chrisochoidis),
offers the strongest alibi for the activity of such circles, within and
in parallel to the action of the state.

In our face, the entire movement was attacked, since we
consider the choosing of our particular group for the attack entirely
random. In our place it could have been anyone who has chosen the paths
of struggle and resistance.
It could have been any free social space, haunt or
squat. Through us, they attacked all those parts of society that
revolted in December, since the symbolism of the date cannot be
overlooked: the attack came only days after the mass mobilisations of
November 17th and
ten days before December 6th, marking a year from the
assassination of Alexis Grigoropoulos.
Our response cannot be other than the one given by
society itself during last year's revolt: The state and its dogs won't
scare us.
Open Assembly: 24/11, 7pm at Buena Ventura

Solidarity - Antiauthoritarian Movement

www.resistance2003.gr

miercuri, 11 noiembrie 2009

CERŞETORUL ŞI HOŢUL

De-a lungul bulevardului vesel, pietonii trec şi vin, parfumaţi, eleganţi. Cerşetorul stă lipit de zid, cu mâna sa insistentă întinsă în faţă, cu o servilă implorare pe buze: «Pomană pentru cei săraci, în numele lui Dumnezeu!»
Din când în când, o monedă cade în palma cerşetorului. El o îndeasă repede în buzunar, în timp ce acordă laude degradante binefăcătorului său. Hoţul trece pe acolo, dar nu poate ignora implorările cerşetorului. Se uită la acesta urât, dispreţuitor. Cerşetorul devine indignat, ceea ce-l face roşu de furie. El mârâie cu iritare: «De ce nu roşeşti de ruşine, ticălosule? Stai în faţă cu un om onorabil. Eu respect legea: nu comit crima de a pune mâna în buzunarul altei persoane. Paşii mei sunt fermi, ca ai tuturor bunilor cetăţeni care nu se strecoară în vârful degetelor în jurul caselor altor oameni în liniştea nopţii. Eu îmi pot arăta faţa oriunde. Eu nu evit ochii poliţiştilor. Cei bogaţi se uită la mine cu bunăvoinţă. Aruncă o monedă la mine în pălărie, mă bat pe umăr şi-mi spun că sunt un om bun».
Hoţul îşi coboară borurile pălăriei şi gesticulează ca şi cum ar vomita. Aruncă o privire, scrutând totul în jurul său şi îi spune cerşetorului: «Nu te aştepta să roşesc în faţa ta, cerşetor josnic. Eşti onorabil? Onoarea nu trăieşte în genunchi aşteptând pe cineva să-i arunce un os să-l roadă. Nu ştiu dacă sunt onorabil sau nu. Totuşi, recunosc că-mi lipseşte curajul să implor oamenii bogaţi să-mi dea, în numele lui Dumnezeu, o firimitură din ceea ce ei au furat de la mine. Cine încalcă legea? Este clar, dar legea este un lucru total diferit de dreptate. Eu încalc legea scrisă de burghezi şi această încălcare conţine un act de justiţie, deoarece legea îi autorizează pe cei bogaţi să jefuiască pe cei săraci. Aceasta este o nedreptate. Smulgând de la bogaţi o fracţiune din ce au furat de la noi, oamenii săraci, execut un act de justiţie. Cei bogaţi te bat pe umăr pentru servilismul tău, josnicia ta, bucurându-se liniştiţi de ceea ce este pe drept al tău şi al meu, de toate lucrurile pe care le-au furat de la toţi oamenii săraci din toată lumea. Idealul bogaţilor este ca toţi săracii să aibă suflete de cerşetori. Dacă ai fi un om, ai muşca mâna bogaţilor care îţi aruncă o coajă de pâine. Te blestem!»
Hoţul scuipă şi se pierde în mulţime. Cerşetorul ridică ochii spre cer şi murmură: «Pomană pentru cei săraci, în numele lui Dumnezeu!»

preluat din U.R.A.

SOLDATUL ŞI MUNCITORUL

SOLDATUL ŞI MUNCITORUL


Muncitorul şi soldatul se întâlnesc pe drum:

  • Unde te duci? întreabă soldatul.

  • La fabrică, răspunde muncitorul. Dar tu, unde te duci?

- Mă duc la cazarmă. Locuitorii din satul X s-au revoltat şi am primit ordine să mergem să înecăm rebeliunea în sânge şi foc.

- Ai putea să-mi spui, întreabă muncitorul, de ce s-au revoltat aceşti oameni?

- Desigur că pot: aceşti oameni au refuzat să plătească chiriile caselor lor, pământurile arendate şi taxele către guvern. Autorităţile au venit să-i evacueze pe chiriaşi din casele lor, să-i gonească pe arendaşi de pe pământurile lor şi să colecteze taxele guvernamentale. Locuitorii au opus rezistenţă. Au înjunghiat judecătorul, juristconsultul, funcţionarii şi jandarmii. Au dat foc la arhive şi au ridicat pe cea mai înaltă clădire un steag negru cu o inscripţie cu litere albe: Pământ şi Libertate.

Muncitorul se înfioară. Se gândi că aceşti oameni care s-au revoltat erau din clasa sa: cei săraci, dezmoşteniţii, proletarii.

- Şi vei merge să-i înfrângi?, îl întrebă el pe soldat.

- Sigur că da, răspunse sclavul în uniformă. Acei ţărani încearcă să răstoarne dreptul la proprietate privată. Datoria guvernului este să păzească interesele celor bogaţi.

- Dar tu nu eşti bogat, spuse muncitorul. Ce interes ai să-i măcelăreşti pe aceşti oameni?

- Trebuie să-i fac să respecte legea, spuse soldatul tremurând.

- Legea? ţipă muncitorul. Legea susţine privilegiul! Legea este o povară pe umerii celor de jos, garantând libertatea şi bunăstarea pentru cei de deasupra. Tu eşti sărac, totuşi aperi legea care-i zdrobeşte pe cei din clasa ta. Părinţii tăi, surorile şi fraţii tăi, rudele tale sunt săraci. Oamenii care s-au revoltat sunt la fel de săraci şi suferă la fel ca tine, ca părinţii şi rudele tale. Probabil cineva din familia ta este printre acei rebeli.

Soldatul ridică din umeri, scuipă pe iarba care mărginea drumul şi, aruncând o privire dispreţuitoare muncitorului, îi strigă: Legea trebuie să stea deasupra tuturor lucrurilor! Dacă tatăl meu o încalcă, îl voi ucide şi pe el, deoarece asta este ceea ce legea îmi ordonă să fac.

- Bine, spuse lucrătorul. Du-te să asasinezi carne din carnea ta şi sânge din sângele tău.

Muncitorul şi soldatul îşi continuară drumul în direcţii diferite: primul să muncească pentru a-l face pe patronul său mai bogat, al doilea să omoare pentru a asigura stăpânului său liniştea de a se bucura de bogăţiile sale.

Satul X era teatrul unei activităţi, al unei bucurii şi al unui entuziasm fără limite. Înfăţişarea tristă de ieri a dispărut. Toţi locuitorii erau în stradă celebrând ziua libertăţii. Un om în vârstă se adresa mulţimii astfel: «Camarazi, azi fiecare din noi este propriul său stăpân. Sărbătorim victoria noastră. Vom face un inventar cu tot ce există în sat şi în împrejurimile sale pentru a şti pe ce ne bazăm, pentru provizii şi unelte de muncă. Imediat după asta, după ce vom celebra triumful nostru, ne vom dedica sarcinii de a produce lucruri utile pentru toti şi ....» Nu a putut termina fraza. S-a auzit un foc de armă şi omul în vârstă, rănit mortal, căzu cu faţa către soare. Nu se va mai ridica niciodată.

Soldatul şi-a omorât tatăl...

preluat din U.R.A.