vineri, 15 mai 2009

ANARHISMUL ESTE IDEEA REVOLUTIONARA CONFORM CAREIA NIMENI NU ESTE MAI CALIFICAT DECAT TINE SA DECIDA CUM VA FI VIATA TA !

Cuvantul "anarhism" se amesteca tot mai des in discutiile noastre. Pentru cei mai multi insa, continutul acestei notiuni este foarte tulbure; iar confuzia ce se face adesea, chiar de catre oameni culti, intre socialism si anarhism este regretabila.
ANARHISMUL inseamna :
-Sa incerci sa gasesti o metoda de a munci impreuna pentru a implini nevoile noastre individuale, cum sa lucram unii cu altii, decat "pentru cineva" sau unii impotriva altora. Iar cand asta este imposibil, inseamna sa preferi lupta, decat supunerea si dominarea.
-Sa nu pretuiesti un sistem sau o ideologie, mai mult decat oamenii in serviciul carora sustine ca este; sa nu pretuiesti nimic teoretic deasupra lucrurilor reale din aceasta lume. Sa fii credincios fiintelor umane si animale reale, sa luptam pentru noi insine si fiecare pentru celalt, nu din "responsabilitate", nu "pentru cauze" sau alte concepte intangibile.
-Sa nu-ti fortezi dorintele intr-o ordine ierarhica, ci sa le accepti si sa le imbratisezi pe toate. Sa nu-ti fortezi propria fire sa respecte legi externe, sa nu incerci sa-ti restrictionezi dorintele, sa nu-ti pui instinctele intr-o cutie; deoarece nu exista o cusca destul de mare.
-Inseamna sa refuzi sa pui responsabilitatea pentru fericirea ta in mainile oricui altcuiva, fie ei parinti, iubiti, patroni, politicieni, sau societatea insasi.

In secolul 18, fiind naruita puterea absoluta(monarhia), oamenii s-au "unit" din nou; rezultatul asocierii lor fiind Statul modern. Creandu-se Statul modern, se creeaza de fapt un Dumnezeu terestru, care trebuie servit. Statul devine adevarata persoana in fata careia se sterge individualitatea noastra; nu eu traiesc in el, ci el traieste in mine. Burghezia a implinit in sfarsit visul atator secole, caci in definitiv revolutia a substituit monarhiei-monarhia absoluta. La ce se reduc mult trambitatele libertati: libertatea individuala sau libertatea presei? Vedem ca libertatea individuala inseamna intr-adevar independenta fata de anumite persoane, caci in Stattoti sunt oameni liberi; dar ceea ce-i striveste se numeste Lege, Statul insusi si nicidecum X ori Y. Iar libertatea presei e o alta iluzie: se poate tiparii fireste, dar numai ce-i legal; in rest delicte si iarasi delicte de presa. In societatea burgheza ni se infatiseaza contrastul dintre cei putini care poseda si si cei multi care muncesc si sunt lipsiti in buna parte de mijloacele de trai. Acestei stari anormale, socialistii, spun ei, i-au gasit remediul: sa faca din toti saraci; daca nici unul nu va avea, cu totii vor avea impresia ca au. Toti inseamna societatea. Liberalismul conchide ca nimeni nu are voie sa comande, apoi socialistii conchid ca nimeni nu are dreptul sa posede. Deci pentru primii Statul singur comanda, iar pentru ceilalti Societatea singura poseda. Acestea fiind doua tentative de furt facute personalitatii individuale in numele umanitatii. Daca Liberalismul lasa productia libera, Comunismul te forteaza la productie; muncitorul se supune suprematiei unei societati de muncitori, societate de care depinde cu totul, care devine un nou stapan, o noua fantoma care ne impune la randu-i tot felul de servicii si datorii. Dupa cum cetateanul intrebuinteaza Statul liberal, tot asa si muncitorul va intrebuinta Societatea socialista. Dar in aceste societati nu e loc pentru ceea ce in Mine si in Tine este particular. Cetatean si Muncitor nu sunt sinonime cu Om. Omul e Spirit si de aceea toate puterile straine lui, trebuie distruse. Astfel epoca moderna sfarseste prin a se reintoarce lapunctu-i de plecare: face din nou din libertate scopul final. A fi liber de un lucru oarecare, inseamna a fi scutit de el. O libertate absoluta nu poate fi conceputa, chiar daca poti fi scutit de multe lucruri - nu poti ramane insa fara nimic. Dar o libertate odata cucerita, o alta ii ia locul (dupa ce am inventat trenul, am descoperit avionul etc.). La fel o lipsa totala a libertatii este imposibila. Libertatea poate fi cucerita prin putere sau prin inselaciune, ori poate fi primita; dar cel caruia i s-a acordat libertatea e doar un sclav eliberat, un caine care isi taraie un capat de lant, un magar imbracat in piele de leu. Libertatea nu devine completa decat daca e puterea mea, numai asa devin individ si posesor al propriei persoane. Eul este un abis unde clocotesc, fara reguli si fara lege, instinctele, poftele si pasiunile. Liberalismul cauta sa vada in fiecare din noi "Omul", adica ceea ce e general, comun; neglijand individul in carne si oase. Deci poate fi considerat o religie, pentru ca ma separa de esenta mea si aseaza deasupra "Omul", dupa cum face orice religie cu Dumnezeul ei. Binele Societatii, al Statului, nu ma intereseaza pe mine, Individul; nu sunt devotat Societatii, vreau sa o distrug si sa cladesc in loc: Asociatia de indivizi liberi. Fata de mine, Individul, e evident ca exista puteri mult superioare, precum Statul, Politia ori Armata ;dar pozitia pe care Eu ca individ constient o iau fata de aceste puteri, e o atitudine dusmanoasa, ce difera total fata de umilirea la care ne indeamna religia!
RESEMNAREA INSEAMNA MOARTE - LUPTA INSEAMNA VIATA!!

www.antifa-antitot.blogspot.com

Inainte tovarasi!

"Onorata instanta,
Marea Adunare Nationala scoate legi peste legi care se bat cap in cap cu propia voastra doctrina. De exemplu legea care permite oamenilor sa-si cumpere apartamente. Le starniti instinctul de propietate pe de o parte iar pe de alta parte ii prigoniti in teorie si-n puscarie.
Fiti consecventi tovarasi! Un apartament propietate personala poate deveni un adapost, un refugiu, o cetate. Nu! Nu e bine. Oamenii nu trebuie lasati o clipa singuri cu gandurile lor, cu adevarul lor. Ei trebuie bagati in cazarmi sa poata fi supravegheati, sa se supravegheze unii pe altii, sa se urasca unii pe altii si sa vina la voi sa le faceti dreptate.
Inainte! Inainte spre cusca! Inainte spre un univers stiitific organizat in care toti vom fi imbracati la fel, vom gandi la fel. Inainte spre clipa ferice cand peste noua luni toate femeile lumii fara deosebire de nationalitate vor naste miliarde si miliarde de copii care vor trai in aceleasi custi, care vor cinsti in aceeasi limba pe cel mai iubit fiu al poporului, personalitate distincta a lumii contemporane, ctitor de geniu al devenirii universale." 
(citat aproximativ din 'Divort din dragoste')

Ne-am nascut intr-o lume in care

Visele si dorintele au fost inchise in custi
Revolta a fost legata cu lanturi
Minunatul a fost incatusat
Gandul a devenit rigid, protejandu-se de orice critica
S-a incetat sa se mai nasca monstri uimitori
Am pierdut contactul cu frumusetea iubirii
Nu se mai nasc copii cu aripi
Aceasta lume a incetat sa creasca si a inceput sa putrezeasca
Astazi, realitatea sociala este un cadavru fara viata, fara pasiune. 
Sa-l ingropam

PUNK IS DEAD!

...Cacat...Suna oribil, mai ales pentru ca ma gandesc la cei pe care i-as dori prieteni, camarazi, punkisti.Din pacate sunt doar niste betivi jalnici cu atitudine anti-punk. Iar punk inseamna chiar "atitudine", o atitudine "altfel", ostila conventiilor, uniformizarii si plafonarii.

Probabil vor sa fuga de clisee si ocolesc exact adevarul, profunzimea pe care niciodata nu au atins-o. De fapt nu exista "o profunzime" pentru ca nu exista limite, dar ei cred ca nu exista nimic. Ei nu simt nimic.

Intr-adevar cel mai important lucru este cum gandesti. Dar imediat intervine ce faci. Daca nu faci nimic, degeaba gandesti. Pentru ei nu conteazxa cum te imbraci, ce muzica asculti, ce vorbesti. Ei se cred punkisti pentru ca asa gandesc, mai bine zis-asa viseaza.

Degeaba vor sa se evidentieze prin ceea ce gandesc, telepatia nu e la indemana tuturor, nimeni nu le citeste gandurile daca nu sunt in stare sa scoata doua vorbe sau macar un urlet de neputinta. Ca punkisti ce se cred, vor haine de firma si adidasi cat mai comozi.

Problema lor principala e sa nu se mai imbrace ca niste punkisti, ba chiar sa fie cat mai normali. Si datorita lor, din pacate, punk-ul devine ceva normal. Ceva acceptat de societate. Dar asemenea pseudo-punkisti sunt mai naivi decat hipiotii daca isi inchipuie ca lumea in care traiesc accepta altceva decat tiparele pe care le impune. Dar cum sa accepte realitatea ca ei insisi au (re)devenit un simplu sablon?

Orice crima e permisa daca o face majoritatea. Societatii nu-i pasa ca tu te autointitulezi punkist, antisocial sau anarhist atata timp cat nu o deranjezi cu nimic. "Punkistii in converse" nu sunt altceva decat simpli capitalisti.

Pseudo-punkistii habar nu au ca "moda punk" simbolizeaza ceva. Pentru ei a fost o intamplare ca punkistii au ales bocanci, tinte, petice, lame de ras, ace de siguranta. Spun ca n-au prejudecati, ca se imbraca cum vor, dar in realitate urasc "moda punk" pentru ca nu inteleg nimic, ei fiind primii carora li se pare ciudata.

Nu credeam sa ridic in slavi "moda punk" deoarece a devenit un kitsch oribil, dar abia acum observ cine sunt vinovatii. Ei isi gasesc personalitatea in converse si haine "punk" cumparate din malluri. Asta ii reprezinta. Nu haina il face pe om, nu gecile cu patchuri si tinte, lanturile si bocancii au facut punkistii, ci oamenii care le-au purtat, le-au transformat in "moda punk"-un simbolal rebeliunii, al protestului. Datorita acelor oameni "moda punk" reprezinta ceva: ura, nesupunere, violenta, disperare, razbunare impotrica sistemului capitalist care ne subjuga pe toti. Dar pseudo-punkistii din jurul meu nu sunt disperati, sunt chiar foarte multumiti pentru ca nu ii deranjeaza nimic. Pentru ei lucrurile ar merge chiar minunat daca politia nu i-ar amenda pentru baut mintiile in public. Iar daca ar pune-o si de un viol mic, poate ca ar fi in culmea fericirii.

Vai, cat de rai sunt sau vai, cat de nemernici sunteti! Oamenii astia de cacat au ales punk-ul deoarece au fost respinsi de ceilalti ca incapabili. Mai nou punkistii nu mai asculta punk, asculta drumm'n'bass, nu merg la concerte punk, merg la "techno party", iar cand totusi merg la un concert "punk" merg la un concert sponsorizat de coca-cola, mcdonalds, mtv si alte corporatii, concert la care canta trupe care niciodata nu au avut vreo legatura cu punk-ul sau daca au avut candva de mult acum sunt sell out. Punkistii nu sprijina concertele DIY, prefera sa dea 60 de lei pentru un concert cu un mosneag care a cantat vreo doi ani cu Ramones in tinerete si acum este sell out, decat sa mearga la un concert care are intrarea de 10 ori mai mica si unde canta trupe foarte ok care nu s-au vandut sistemului capitalist.

Pseudo-punkistii nu au ce cauta AICI, in afara societatii, printre cei care vor si sunt mandri sa poarte bocanci, printre cei care nu vor si sunt mandri sa nu se adapteze.

Asemenea oameni sunt o pata infecta chiar si in lumea mizerabila a punkului. Asemenea oameni se caca pe ei tocmai cand lumea se intoarce cu fundul in sus. Asa ca se sufoca in propria murdarie si neputinta si ajung sa traiasca in simbioza cu materiile fecale.

"Moda punk" ma ajuta sa nu fiu confundat cu toti cacatii din jurul meu. Punk-ul e doar o riposta, nu e o solutie; e cel mult un alt drum spre o alta destinatie. Si nu ne putem multumi doar cu atat.

Daca vrem sa traim, daca vrem sa evitam resemnarea, avem datoria sa transformam punk-ul intr-o revolutie, deoarece evolutia naturala a noastra ca indivizi a fost de mult stopata si inlocuita cu involutia si autodistrugerea. Iar singura revolutie adevarata si singura posibila e utopica Anarhie. Restul e politica, e cacat.

FACETI PUNK-UL DIN NOU O AMENINTARE!

Memorile unui anarhist din România

Despre nici o alta ţară europeană nu se ştie atât de puţin în privinţa mişcării anarhiste şi anarho-sindicaliste cât se ştie despre România. Deşi învecinată la sud cu Bulgaria unde mişcarea a atins una dintre cele mai extinse, mai numeroase si mai durabile influenţe sociale (ca în final sa fie trecută în ilegalitate şi distrusă de către dictatura naţionalistă şi mai apoi de către comunişti), influenţa anarhismului a rămas întotdeauna redusă în România. Până în prezent studiile arată că perioada 1907-1916 este aceea în care mişcarea anarho-sindicalistă a atins cel mai înalt punct din dezvoltare aici. În special, în centre industriale ca Ploieşti, Galaţi şi Brăila majoritatea muncitorilor s-au organizat pe principii sindicale revoluţionare, au publicat reviste anarho-sindicaliste si au dus lupte pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă prin metode de acţiune directă. S-a dovedit că mai înainte au existat încă din 1896 cercuri anarhiste explicite în oraşe ca Iaşi şi Bucureşti, cel mai adesea parte din partidul social democrat. O imagine asupra naşterii anarhismului românesc ne este oferită de viaţa şi memoriile lui Zamfir C. Arbure, „Temniţa şi exil”.

Arbure, numit în anumite reviste şi lucrări şi Arbore, precum şi cunoscut sub pseudonimul Ralli, s-a născut la 14 noiembrie 1848 în Cernăuţi (pe atunci Austro-Ungaria, astăzi Ucraina) într-o familie înstărită. La vârsta de 17 ani merge să studieze la Moscova, capitala Rusiei condusă despotic de ţar. După ce fusese aproape apolitic până atunci, este arestat în urma unui atentat eşuat asupra ţarului, împreună cu alţi studenţi după un raid masiv şi este închis în temniţă. Acolo începe procesul politizării sale pe care el îl descrie în memoriile sale alături de realitatea deprimantă a Rusiei ţariste şi omniprezenta poliţiei secrete. Zamfir Arbure se alătură mişcării social-revoluţionare narodnice care ducea o luptă armată neîncetată cu mari pierderi de vieţi omeneşti împotriva regimului ţarist şi a guvernatorilor acestuia. Cunoaşte personal pe Sergei Necaev şi puţin după aceea pe Alexander Herzen. Datorită presiunilor urmăririi autorităţilor ruse Zamfir se mută în 1870 la Zurich şi apoi la Geneva unde devine un colaborator activ al lui Michail Bakunin. Cunoaşte personal şi cooperează cu Eliseé Reclus şi Peter Kropotkin. Ralli, cum este numit în Geneva conduce o editură, publică şi distribuie scrieri social-revoluţionare şi anarhiste. În 1875 apare primul număr din Rabotnik (Muncitorul), prima publicaţie social-revoluţionară rusă în format de ziar. Printre alte numeroase contribuţii scrie şi o carte despre comuna din Paris şi este de asemenea activ în organizarea mişcării. Este membru al Internaţionalei Întâi, susţinător al grupării anarhiste şi activează în Federaţia Jura. Împreună cu anarhistul italian Errico Malatesta traduce în spaniolă o scrisoare a lui Bakunin şi intenţionează să participe în 1874 alături de cel dintai la revolta spaniolă. Totuşi, acest lucru nu se întâmplă. Cu timpul, relaţia sa cu Bakunin se răceşte. Pe de altă parte, legăturile sale cu Reclus nu vor înceta. Cu puţin timp înainte de a muri în 1905, Reclus îl va vizita pe Arbore care se va fi mutat în Bucureşti. După întoarcerea sa în Rusia ţaristă, se stabileşte în Basarabia unde continuă să fie activ în mişcarea social-revoluţionară. Printre altele încearcă să treacă peste graniţă în Rusia 100 de arme ascunse în cărţi cu scopul de a susţine rezistenţa armată. În acelaşi timp preocuparea lui principală este să lupte împotriva puternicului antisemitism şi naţionalism larg răspândit în cadrul partidului social democrat şi chiar în rândul mişcării muncitoreşti din România. La momentul respectiv situaţia unei Basarabii, subiect al jocului geopolitic dintre România şi Rusia, era principala temă de discuţie în societate. Până în 1812 Basarabia aparţinuse principatului Moldovei (şi astfel României), apoi fusese anexată de către ruşi în 1917 şi din nou revenise la România ca urmare a revoluţiei din Rusia. După cel de-al doilea război mondial, în care România participă de partea naziştilor, Basarabia devine din nou parte a Uniunii Sovietice.

Astăzi Basarabia este împărţită în Republica Moldova şi o parte din Ucraina. Împotriva naţionalismului rus şi a intenţiilor anexioniste româneşti, Arbure a promovat ideea unei Basarabii independente de cele două state. Arbure călătoreşte prin România şi astfel ajunge să ţină un discurs în septembrie 1914 în clubul muncitoresc din Bucureşti. În plus, publică un mare număr de articole în diferite ziare socialiste. Pe lângă activitatea din cercurile socialiste şi anarhiste, Arbure se face cunoscut prin studiul aprofundat al geografiei Basarabiei, o pasiune pe care o împărtăşeşte şi Reclus. Lucrarea sa, "Dicţionar geografic al Basarabiei", apare în 1904 şi este cel dintâi studiu dedicat geografiei basarabene. Are un fiu Dumitru şi două fiice, Ecaterina şi Nina. Ecaterina Arbure se naşte în 1873 şi devine o figură proeminentă a mişcării socialiste, şi apoi a partidului comunist român trecut în ilegalitate. La ordinul lui Stalin este executată în 1937 la Tiraspol. Nina Arbure devine o pictoriţă cunoscută.

Până la vârsta înaintată de 84 de ani Arbure şi-a păstrat convingerile neschimbate. Astfel, va publica articole în revista „Viaţa Basarabiei” din Chişinău până în 1932. Cu toate acestea, nu a putut să se împace cu ţara pe care şi-a ales-o pentru exil, România. Şederea aici a fost prilejul unor astfel consideraţii: „Oriunde îmi arunc în juru-mi privirea, vad ... putregai. Bătrânii şi tinerii, oamenii din societatea cultă precum şi oamenii mulţimii inculte, fierb deopotrivă, în acelaşi cazan, fără a-şi pune măcar chestiunea, ce înseamnă viaţa lor în economia progresului general al omenirii? Trăind în mijlocul societăţei române, eu unul n-am putut să mă contopesc cu această societate. De aceea nici pe mine nimeni nu mă cunoaşte, nici eu nu cunosc pe nimeni. Amici în România eu unul n-am şi n-am avut”. „Legături de prietenie cu nimeni nu mă leagă” spune autorul în primul capitol din „Temniţă şi exil”. În Basarabia şi Rusia existau un scop comun şi un spirit al schimbării pe care nu le regăseşte aici. Aceste memorii care ajung până în 1881 (anul când îi este acordată cetăţenia română) sunt menţionate de binecunoscutul istoric al anarhismului Max Nettlau alături de o altă lucrare memorialistică intitulată „În exil. Amintirile mele” în „Istoria anarhismului”. Nettlau însă critică ambele volume, susţinând că acestea conţin o serie de inexactităţi. Despre ce inexactităţi este vorba nu ni se precizează. Cel de-al doilea volum amintit al lui Arbure descrie viaţa acestuia până în 1896. Astfel, celelalte activităţi însemnate ale sale şi următoarele evenimente sociale, precum şi originea şi dezvoltarea mişcării anarho-sindicaliste nu se găsesc acolo. Sunt încă multe lucruri scrise de el şi despre el - şi despre această etapă a mişcării anarhiste şi social-revoluţionare - care aşteaptă să fie (re)descoperite şi (re)publicate. Nu este un demers facil. Aceasta deoarece dictaturile comuniste din România şi Uniunea Sovietică i-au exilat numeroasele scrieri - mai puţin cele geografice – în sertare bine încuiate. Şi în plus, numărul mare de grafii diferite ale numelui şi ale pseudonimului său îngreunează investigaţia.

De asemenea, ne confruntăm cu fapte care par la o primă vedere contradictorii şi care necesită o interpretare adecvată. De exemplu, se pare că Arbure era în 1920 membru al senatului României reprezentând Basarabia. Care sunt motivele ce au stat la baza acestui fapt rămâne de cercetat. În orice caz, nu poate fi vorba de naţionalism în cazul lui Arbure. Nimeni altul ... antisemitul, istoricul şi liderul partidului naţional democrat de extremă dreaptă din anii 20 şi 30 ai secolului trecut, Nicolae Iorga, a încercat să facă din Arbure un „pionier al unirii Basarabiei cu România” deşi întreaga sa viaţă Arbure a susţinut cauza unei Basarabii autonome. Astăzi, pe urmele acestei mistificări, Arbure este considerat „naţionalist” pe site-ul Bibliotecii Româneşti de Internet, www.biblior.net. În mod similar, fasciştii şi naţionaliştii de astăzi pretind acelaşi lucru. Ei încearcă să îl treacă pe acest ferm internaţionalist socialist în categoria naţionaliştilor în numele unui text laudativ dedicat regelui României pe care aceştia i-l atribuie.

Îşi petrece ultimii ani din viaţă în Bucureşti. Acolo lucrează ca director al biroului de statistică şi scrie pentru numeroase ziare, printre care şi unul pentru copii şi tineret. Pe data de 2 aprilie 1933 se stinge din viaţă în capitala României. Traducerea memoriilor sale „Temniţă şi exil” din limba română în limba engleză este în lucru. O descriere biografică detaliată va fi inclusă. Editura canadiană „Blackcatpress” şi-a exprimat interesul pentru publicarea acesteia. De asemenea, o republicare în limba română este în curs.

Versuine in limba germana şi engleza: www.syndikalismusforschung.info

Invitatie la Festivalul LoveKills #4 (Tabara!!)/Callout for LoveKills Festival #4 (Camp!!)

Colectivul LoveKills isi propune sa realizeze a patra editie a festivalului LoveKills in vara anului 2009. Vom organiza din nou intrunirea anarha-feminista, insa de aceasta data dorim sa se desfasoare sub forma unei tabere pe parcursul unei intregi sapatamani. Tabara se va tine in munti (in vestul Romaniei, localitatea Socolari), in perioada 27 iulie – 02 august 2009. Experienta ultimelor editii si a impactului lor, mai cu seama in contextul local, ne-au conferit atat motivatia cat si puterea de a continua organizarea acestui eveniment. Consideram si simtim ca asemenea intruniri contribuie la stabilizarea si activarea comunitatii anarha-feministe, in mod special in zona est-europeana. Pasiunea noastra pentru libertate si dorinta noastra de a realiza o societate in care opresiunea patriarhala si violenta nu exista, ne impulsioneaza in a face inca un pas inainte in lupta pentru abolirea patriarhatului! De aceea invitam pe toti cei/ toate cele interesati/e sa ni se alature si sa ne sprijine (vom avea nevoie de mult sprijin!!), pentru a obtine mai multe informatii sa ne contacteze (lovekills@riseup.net). Programul taberei este alcatuit de insasi participantii sai, ceea ce presupune ca toata lumea este invitata sa se inregistreze (in avans desigur) pentru workshop-uri/prezentari/lecturi/expozitii/reprezentatii si asa mai departe... 

In solidaritate, Colectivul LoveKills

LoveKills Collective intends to bring about the fourth edition of LoveKills Festival in the summer of 2009. We will organize again the anarcha-feminist gathering, but this time we would like to organize it as a one week camp. The camp will take place in the mountains (west of Romania, Socolari village) between 27 july – 02 august 2009. Our experience with the previous editions and the impact they had, above all in the local context, conferred us not only with the motivation but with the strength to keep on organizing such an event, as well. We believe and we feel that organizing such gatherings contributes to a stabilization and activation of the anarcha-feminist community, especially in the eastern-european area. Our passion for freedom and our desire to achieve a society free of the violent patriarchal oppression are stimulating us in taking another step forward in the struggle to abolish patriarchy! This is why we are inviting everyone interested in joining and supporting us (we will need a great deal of support!!) to contact (lovekills@riseup.net) for further information. The program of the camp is up to the participants to decide and to organize, meaning that everyone is invited to register (in advance of course) for workshops/presentations/lectures/exhibitions/performances and so on…. 


In solidarity, LoveKills Collective



joi, 14 mai 2009

tricou Recycle Bin + desfacator bere



tricou Recycle Bin 25 desfacator 5

cd COERCION


cd COERCION-Demo (punk Romania) 5 lei

cd JATAGAN




cd JATAGAN-"Doci Ce"(crustmetal Serbia) 10 lei

cd MENTENGUERRA


cd MENTENGUERRA-Probando el terreno (rap Spania) 3 lei

cd ANTITEDAX


cd ANTITEDAX-Demo (Spania) 3 lei

cd SENDA DE HONOR


cd SENDA DE HONOR-Demo 2007 (hardcore Mexic) 5 lei

marți, 12 mai 2009

cd KALAZAAR


cd KALAZAAR-Back to 80's Demo (anarchopunk Grecia) 3 lei

cd DAILY O.D. split EGOHINE


cd DAILY O.D.(crusty hardcorepunk Franta) split EGOHINE(crustpunk Franta)5 lei

cd SCHTERN


cd SCHTERN (hardcore Franta) 3 lei

cd RECYCLE BIN


cd RECYCLE BIN-Pokemon and the bastards (streetpunk Romania) 15 lei

cd LIBIDO WINS + tape LIBIDO WINS


caseta LIBIDO WINS-Without Arrows (screamo Ungaria) 7 lei

cd LIBIDO WINS-Q.E.D. (screamo Ungaria) 7 lei

cd OTAKE


cd OTAKE-Tous Coupables (hardcore/punk Franta) + insigna 20 lei

cd DANCE OR DIE


cd DANCE OR DIE (ungaria) 5 lei

Tricouri/Maieuri


Tricou 15 lei

Tricou 15 lei

Maieu 5 lei


Tricou 10 lei

Patchuri


patch mic 3 lei

Patchuri


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei


back patch 5 lei , tricou 15 lei


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei

Patchuri


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei,back patch 5 lei


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei


back patch 5 lei,tricou 15 lei


back patch 5 lei