luni, 15 iunie 2009

Despre nebunie si anarhie

Sunt sigur ca exista aceia care m-ar eticheta ca nebun din cauza doriintelor pe care le exprim.Foarte bine, imbratisez cu bucurie asemenea nebunie.Atunci cand ordinea rationala si-ar fi dovedit absurditatea, aceia ce ar fi liberi trebuie sa se exprime in conditiile nebuniei.Adevarata revolutie reprezinta un festival, o vijelie, o jubilare stridenta a ritualurilor dionysiace.Artaud si Julian Beck, ambii au incercat asta, dar in teatru.Iar teatrul este un rahat ! A venit timpul sa scoatem aceasta nebunie din teatre si s-a incepem sa o traim.Suntem fiinte salbatice, prinse in custile civilizatiei.Furie, suparare, bucurie, extaz, isterie, toate pasiunile noastre animalice au nevoie de eliberare publica acum ! Dar cum ? Cum evitam incarcerarea ? Cum putem fi nebuni in mod liber ? Cum o putem transforma in revolutie anarhica ? Nu stiu, tot ce stiu este ca o cruzime dementa trebuie sa fie tintita asupra civilizatiei, in timp ce extazul erotic trebuie atintit asupra prietenilor.Trebuie sa invatam sa tipam, sa plangem, sa radem, sa urlam, sa maraim, sa racnim, sa sarim, sa ne rostogolim, sa dansam, sa ne dezmierdam, sa sarutam, sa ne imbratisam, sa tresarim, sa cantam, sa petrecem.Trebuie sa fim corpuri, sa fim animale in mod liber, fara constrangeri.Asta va fi cea mai mare cruzime abatuta civilizatiei, pentru ca asemenea actiuni o batjocoresc fara mila.Pentru aceeia ce iubesc sa fie ordonati va parea ca cea mai mare nebunie.Dar prietenilor nostri, fie oameni, plante, pietre, rauri sau orice alte fiinte salbatice, va fi cea mai tandra iubire.Pentru ca acesta este Eros delantuit.