joi, 26 noiembrie 2009

Regarding the ignition of an explosive device at the free social space "Buena
Ventura" (Thessaloniki)
At the dawn of November 24, at 03:55 am, the free social space Buena
Ventura (which hosts the assembly of the group Solidarity -
Antiauthoritarian Movement) came under attack with a strong explosive
device.

The way in which the device was placed reveals much
about the morality of the perpetrators, a morality of murderers - since
they did not just attack Buena Ventura, but the entire neighbourhood.
In short, the windows of neighbouring blocks of flats were smashed by
the explosion in a radius of 15 meters, while shattered pieces were
whammed all around, posing an imminent danger to the lives of
neighbours. Shattered pieces also hit three cars, which also highlights
the murderous nature of the attack since any
random passer-by could
have been hit by them too.
The attack comprises the tip of the iceberg - part of
the framework of repression and of the blooming of para-statist action
over the decades. It begins with the activity of the para-statist group
"Karfitsa" in the 1960s and comes all the way to the placing of the
explosive device at Buena Ventura.
It becomes painstakingly obvious that free social
spaces are being targeted - as approximately six months ago the haunt
of the "Struggle Movement" (Sfentona) was also attacked. The method of
the attack and the construction of the mechanism reveals that the
perpetrators are the same, naturally raising the question of who will
be next and - what scale of attack they will come under.
Such attacks comprise expressions of a fascist-type
logic that aims at the terrorising of people in struggle; a logic that
finds refuge and legitimacy on a practical level in the
coordinated
attack launched by authority against everything last year's December
has given birth to.
This witch haunt, the zero-tolerance schemes, the demonization of
the anti-authoritarian movement both from mass media and from the state
(from the mouth of the "Citizen Protector", Minister Chrisochoidis),
offers the strongest alibi for the activity of such circles, within and
in parallel to the action of the state.

In our face, the entire movement was attacked, since we
consider the choosing of our particular group for the attack entirely
random. In our place it could have been anyone who has chosen the paths
of struggle and resistance.
It could have been any free social space, haunt or
squat. Through us, they attacked all those parts of society that
revolted in December, since the symbolism of the date cannot be
overlooked: the attack came only days after the mass mobilisations of
November 17th and
ten days before December 6th, marking a year from the
assassination of Alexis Grigoropoulos.
Our response cannot be other than the one given by
society itself during last year's revolt: The state and its dogs won't
scare us.
Open Assembly: 24/11, 7pm at Buena Ventura

Solidarity - Antiauthoritarian Movement

www.resistance2003.gr

miercuri, 11 noiembrie 2009

CERŞETORUL ŞI HOŢUL

De-a lungul bulevardului vesel, pietonii trec şi vin, parfumaţi, eleganţi. Cerşetorul stă lipit de zid, cu mâna sa insistentă întinsă în faţă, cu o servilă implorare pe buze: «Pomană pentru cei săraci, în numele lui Dumnezeu!»
Din când în când, o monedă cade în palma cerşetorului. El o îndeasă repede în buzunar, în timp ce acordă laude degradante binefăcătorului său. Hoţul trece pe acolo, dar nu poate ignora implorările cerşetorului. Se uită la acesta urât, dispreţuitor. Cerşetorul devine indignat, ceea ce-l face roşu de furie. El mârâie cu iritare: «De ce nu roşeşti de ruşine, ticălosule? Stai în faţă cu un om onorabil. Eu respect legea: nu comit crima de a pune mâna în buzunarul altei persoane. Paşii mei sunt fermi, ca ai tuturor bunilor cetăţeni care nu se strecoară în vârful degetelor în jurul caselor altor oameni în liniştea nopţii. Eu îmi pot arăta faţa oriunde. Eu nu evit ochii poliţiştilor. Cei bogaţi se uită la mine cu bunăvoinţă. Aruncă o monedă la mine în pălărie, mă bat pe umăr şi-mi spun că sunt un om bun».
Hoţul îşi coboară borurile pălăriei şi gesticulează ca şi cum ar vomita. Aruncă o privire, scrutând totul în jurul său şi îi spune cerşetorului: «Nu te aştepta să roşesc în faţa ta, cerşetor josnic. Eşti onorabil? Onoarea nu trăieşte în genunchi aşteptând pe cineva să-i arunce un os să-l roadă. Nu ştiu dacă sunt onorabil sau nu. Totuşi, recunosc că-mi lipseşte curajul să implor oamenii bogaţi să-mi dea, în numele lui Dumnezeu, o firimitură din ceea ce ei au furat de la mine. Cine încalcă legea? Este clar, dar legea este un lucru total diferit de dreptate. Eu încalc legea scrisă de burghezi şi această încălcare conţine un act de justiţie, deoarece legea îi autorizează pe cei bogaţi să jefuiască pe cei săraci. Aceasta este o nedreptate. Smulgând de la bogaţi o fracţiune din ce au furat de la noi, oamenii săraci, execut un act de justiţie. Cei bogaţi te bat pe umăr pentru servilismul tău, josnicia ta, bucurându-se liniştiţi de ceea ce este pe drept al tău şi al meu, de toate lucrurile pe care le-au furat de la toţi oamenii săraci din toată lumea. Idealul bogaţilor este ca toţi săracii să aibă suflete de cerşetori. Dacă ai fi un om, ai muşca mâna bogaţilor care îţi aruncă o coajă de pâine. Te blestem!»
Hoţul scuipă şi se pierde în mulţime. Cerşetorul ridică ochii spre cer şi murmură: «Pomană pentru cei săraci, în numele lui Dumnezeu!»

preluat din U.R.A.

SOLDATUL ŞI MUNCITORUL

SOLDATUL ŞI MUNCITORUL


Muncitorul şi soldatul se întâlnesc pe drum:

  • Unde te duci? întreabă soldatul.

  • La fabrică, răspunde muncitorul. Dar tu, unde te duci?

- Mă duc la cazarmă. Locuitorii din satul X s-au revoltat şi am primit ordine să mergem să înecăm rebeliunea în sânge şi foc.

- Ai putea să-mi spui, întreabă muncitorul, de ce s-au revoltat aceşti oameni?

- Desigur că pot: aceşti oameni au refuzat să plătească chiriile caselor lor, pământurile arendate şi taxele către guvern. Autorităţile au venit să-i evacueze pe chiriaşi din casele lor, să-i gonească pe arendaşi de pe pământurile lor şi să colecteze taxele guvernamentale. Locuitorii au opus rezistenţă. Au înjunghiat judecătorul, juristconsultul, funcţionarii şi jandarmii. Au dat foc la arhive şi au ridicat pe cea mai înaltă clădire un steag negru cu o inscripţie cu litere albe: Pământ şi Libertate.

Muncitorul se înfioară. Se gândi că aceşti oameni care s-au revoltat erau din clasa sa: cei săraci, dezmoşteniţii, proletarii.

- Şi vei merge să-i înfrângi?, îl întrebă el pe soldat.

- Sigur că da, răspunse sclavul în uniformă. Acei ţărani încearcă să răstoarne dreptul la proprietate privată. Datoria guvernului este să păzească interesele celor bogaţi.

- Dar tu nu eşti bogat, spuse muncitorul. Ce interes ai să-i măcelăreşti pe aceşti oameni?

- Trebuie să-i fac să respecte legea, spuse soldatul tremurând.

- Legea? ţipă muncitorul. Legea susţine privilegiul! Legea este o povară pe umerii celor de jos, garantând libertatea şi bunăstarea pentru cei de deasupra. Tu eşti sărac, totuşi aperi legea care-i zdrobeşte pe cei din clasa ta. Părinţii tăi, surorile şi fraţii tăi, rudele tale sunt săraci. Oamenii care s-au revoltat sunt la fel de săraci şi suferă la fel ca tine, ca părinţii şi rudele tale. Probabil cineva din familia ta este printre acei rebeli.

Soldatul ridică din umeri, scuipă pe iarba care mărginea drumul şi, aruncând o privire dispreţuitoare muncitorului, îi strigă: Legea trebuie să stea deasupra tuturor lucrurilor! Dacă tatăl meu o încalcă, îl voi ucide şi pe el, deoarece asta este ceea ce legea îmi ordonă să fac.

- Bine, spuse lucrătorul. Du-te să asasinezi carne din carnea ta şi sânge din sângele tău.

Muncitorul şi soldatul îşi continuară drumul în direcţii diferite: primul să muncească pentru a-l face pe patronul său mai bogat, al doilea să omoare pentru a asigura stăpânului său liniştea de a se bucura de bogăţiile sale.

Satul X era teatrul unei activităţi, al unei bucurii şi al unui entuziasm fără limite. Înfăţişarea tristă de ieri a dispărut. Toţi locuitorii erau în stradă celebrând ziua libertăţii. Un om în vârstă se adresa mulţimii astfel: «Camarazi, azi fiecare din noi este propriul său stăpân. Sărbătorim victoria noastră. Vom face un inventar cu tot ce există în sat şi în împrejurimile sale pentru a şti pe ce ne bazăm, pentru provizii şi unelte de muncă. Imediat după asta, după ce vom celebra triumful nostru, ne vom dedica sarcinii de a produce lucruri utile pentru toti şi ....» Nu a putut termina fraza. S-a auzit un foc de armă şi omul în vârstă, rănit mortal, căzu cu faţa către soare. Nu se va mai ridica niciodată.

Soldatul şi-a omorât tatăl...

preluat din U.R.A.

miercuri, 21 octombrie 2009

Black Flag

When I die
let the black rag fly
raven falling
from the sky.

Let the black flag lie
on bones and skin
that long last night
as I enter in.

For out of black
soul's night have stirred
dawn's cold gleam,
morning's singing bird.

Let black day die,
let black flag fall,
let raven call,
let new day dawn
of black reborn.

George Woodcock

duminică, 18 octombrie 2009

Baiat sfios,cu delicata fire,
Fata cu sange aprins de razvratire,
Om copt,cu batranetea-n cumpanire,
De-a lungu-ntregei mele vieti strabate
Mereu,cuvantul unic intre toate-
Libertate! Libertate!
Ars de robie si patruns de jale
Am spus adio scumpei tari natale
Doar ca sa strig meleagurilor sale
Din zarea departarii nendurate
Tunand cuvantul mandru intre toate-
Libertate! Libertate!
Si iata ca,prin bezna noptii ude,
Prin plesnetele viscolelor crude,
In temnita un strigat se aude
Din puscarie venind,nimic nu-l poate
Acoperi ca-i tanar si razbate
Libertate! Libertate!
Iar inima cu chin obisnuita
Intaia oara vesel falfait-a
Lasandusi colivia,plumbuita
Si astfel suna,cu solemnitate
Cuvantul cel dintai deprins din toate-
libertate! Libertate!
Tot mai visez la campuri ,la troiene,
Si la taranul cu chip ars de vreme,
Barbosul cu puteri nepamantene
Ce-mi spune,cand catusele isi scoate
Acelasi vechi cuvant,viu intre toate-
Libertate! Libertate!
Dar daca piaza rea ne-ar da urgie
Si daca libertatea-n batalie
Va cere brate,voi sari scut tie,
Si voi pieri in lupte-nversunate
Strigand cuvantul aprig intre toate-
Libertate! Libertate!
Daca mi-e dat s-apun prin locuri straine
Nadejdi si crez trec vremii care vine
Dar clipei de pe urma,s-o aline
Fie-i lasat cuvantul sfant in toate,
Sopteste-mi-l,camarade,o,frate-
Libertate! Libertate!

traducere aproximativa din Nikolaj Platonovič Ogariov-''Lui Iskander''

marți, 11 august 2009

Mi-as dori sa ma revolt mult mai mult decat o fac acum.

As vrea ca ura mea sa fie pura, nu diluata si in stadiul in care este acum. Ce mult mi-as dori sa iubesc si sa simt ca nu iubesc din datorie sau din obisnuinta. Ce mult mi-as dori sa sufar cu adevarat cand vad atatea tragedii nu in felul meu gol si indiferent. De fiecare data cand am spus ca imi sunt singurul stapan, tanjeam dupa o pasiune sau o senzatie care sa imi devina ea stapana. Stiu ca v-ar conveni sa ma retrag in idei asa cum ma inchideti voi in celule. Dar in mine exista lucruri pe care nu le pot descrie in cuvinte si nu au leac, iar daca tu nu le iei in considerare, toata vorbaria ta despre lumi mai bune este inutila.

Vreau sa stau in agonia singuratatii, in mizerie, pe care le stiu si imi plac. Cand vorbesti de actiuni, eu ma pastrez inactiv, plimbandu-ma cu indiferenta prin lumi indepartatea, captiv in starea mea de spirit trista. Prefer sa zac intr-o cripta decat sa ma prefac ca voi ca sunteti uniti.

Cand vad cum va exprimati dragostea prin cine romantice, trandafri si lumanari, vorbe goale, am un sentiment dureros cand stiu cat de putin ma regasesc eu in aceste lucruri. Apoi incerc sa ma pierd in aglomeratie sau sa ma izolez si tanjesc dupa un singur individ cu care sa fug, pentru care mi-as zdrobi inima ca pe o barca , in cautarea acelei imersiuni imposibile pentru care rabda indragostitii ca moliile dupa flacari.

Atunci cand exalta curajul si tot ce e bun, in mine exista o parte mandra si plina de rautate , care imi pastreaza greselile si lasitatea mea si prefer sa pastrez si partea aceea decat sa ma imprastii pe bucati. Cand sustii ca viitorul este raspunsul pozitiv al rugaciunilor oamenilor, un demon din mine isi doreste ca mizeria in care ne tii sa se extinda la infinit,

Construieste-mi un paradis si eu tot o sa ma revolt. Pentru mine o casa nu reprezinta nimic mai mult decat patru pereti , iar eu nu vreau sa fiu statornic.

Eu reprezint secretul urat, partea interzisa ce trebuie sa ramana muta si invizibila, ca sa nu te dau de gol. Tine-ma in spatele penitenciarului, in lanuri de porumb, inconjurat de politia de frontiera. Poti sa imi oferi cea mai frumoasa silueta, cel mai corect accent, cetatenie tuturor prietenilor mei, tot as prefera sa sfarsesc in inchisoare alaturi de infractori si imigranti care nu stiu nici macar un cuvant in limba ta pretioasa.

As vrea sa spun povestea celui mai antisociabil om si sa ii incadrez mizeria umana intr-un tablou pe care vei fi silit sa il vezi, sa vezi numai nevoile lui asa cum ti le vezi numai pe ale tale. Atunci toate pacatele de neiertat vor cadea pe capul tau si va trebui sa gasesti o cale de a le spala, altfel vei pieri in ciuda, dezgust si invidie.

Asta i-ai silit tu pe toti dependentii, pe toti infectatii, pe cei slabi si pe toate prostituatele, sa faca.

Ar trebui sa ne construiesti un loc in soare, altfel, vom continua sa te otravim, cum ne-ai lasat tu sa putrezim in ghettouri si in temnite. Oamenii ca mine nu sunt facuti sa supravietuiasca. Sunt meniti sa se sinucida ca sa te scape pe tine de probleme. Sunt pregatit sa trec prin orice pentru cei ce nu le-ai dat sansa sa isi povesteasca viata. Supravietuirea mea o sa iti dea peste cap toate planurile. Doar supravietuirea…

duminică, 5 iulie 2009

Revolutia nu va aparea pe ecranele televizoarelor. Nimic nu va aparea la televizor.

…sau daca apare nimeni nu va observa.

Revolutia nu iti va oferi puteri politice, masini de lux, medicamente antidepresive. Va transforma aceste lucruri in lucruri inutile.

Revolutia nu te va ajuta sa iti dezvolti masa musculara sau sa iti tonifiezi abdomenul. Te va face sa te simti bine in corpul tau asa cum este el.

Revolutia nu va pune in fruntea guvernelor pe omul potrivit care sa stabileasca o conduita a corporatiilot. Va distruge controlul, guvernul, limitele si corporatiile.

Revolutia nu iti va da super-puteri, pentru a crea si pentru a avea curajul sa iti rezolvi conflictele. Va da la o parte orice obstacol care te impiedica sa iti exerciti puterile si sa iti folosesti talentele pe care le ai deja.

Revolutia nu va pune capat violentei, luptelor sau conflictelor individuale. Dar iti va oferi sansa de a milita pentru cauzele personale.

Revolutia nu va pune sexele, etniile si nationalitatile la un nivel de egalitate. Va topi barierele ce te diferentiaza.

Revolutia nu te va face atotputernic. Ii va face pe altii sa te ajute si pe tine sa ai grija de ei.

Revolutia nu iti va oferi femeia sau barbatul visurilor. Va scoate in evidenta frumusetea unica a persoanei care este deja langa tine.

Revolutia nu te va hrani tot timpul, nu te va adaposti tot timpul si nu vei fi sanatos mereu. Dar foamea, setea, frgul si boala te vor deranja mult mai putin.

Revolutia nu iti va da in sfarsit ceea ce meriti. Iti va da comori pe care nimeni nu le-ar merita vreodata , exact ca si cum ai avea o durere pe care nimeni nu ar putea sa o explice.

Revolutia nu va fi simpla, curata si frumoasa. O sa te ajute sa gasesti un sens si in lucrurile dificile, iti va da curajul sa infrunti complexele si contrazicerile, te vei murdari si iti va placea sa stai murdar.

Revolutia nu va avea loc maine. Nu va avea loc niciodata.
Revolutia are loc chiar acum. Ea este un univers ce alearga paralel cu acesta asteptandu-te pe tine sa le inversezi locurile.”

Exista o lume secreta ascunsa in lumea aceasta

O poti gusta prin sangele care iti iese din gura in momentul cand ai un accident si realizezi ca esti inca in viata. O simti odata cu vantul care bate pe acoperisurile cladirilor unde stai dupa o noapte plina de aventuri. O auzi in magia sunetelor melodiei tare preferate, cand te inalta si te arunca in moduri pe care nici stiinta nici psihologia nu le-ar putea explica.
Probabil ca ai vazut dovada existentei acestei lumi scrijelita in mesaje codificate prin toalete, sau probabil filmele ce se presupune ca ar trebui sa ne acapareze atentia, au reflectat vag o descriere a acestei lumi.
O poti gasi pintre cuvintele ce le rostesti cand vorbesti despre aspiratiile si dorintele tale, sta ascunsa undeva intre ceea ce simti ca vrei sa faci si ceea ce iti este permis.Cand poetii si radicalistii stau treji pana rasaritul le distruge creierul, pentru a creea cuvinte care sa inflacareze inimile si orasele, ei cauta defapt sa descopere un pasaj secret catre aceasta lume.
Cand cei ce lupta pentru libertate, cautand o slabiciune in guverne, incearca defapt sa se furiseze in aceasta lume , pentru ca ei stiu mai bine decat noi toti ca usile sunt ascunse.
Poate ai patruns si tu din greseala, odata, in aceasta lume. Uimit, ai simtit cum vechea lume se dizolva in spatele si in interiorul tau. Ti-ai promis atunci ca nu te vei mai intoarce inapoi , ca vei trai restul vietii tale acolo, electrocutat de dorinta de a descoperi mai multe…dar …inapoi te-ai intors.
Constiinta ne dicteaza faptul ca lumea aceasta este doar temporara, dar miturile acesteia au alta varianta : exista femei si barbati care au stat acolo saptamani, apoi ani, apoi nu s-au mai intors deloc. Au murit ca eroi. Stim asta pentru ca simtit cum lumea aceea secreta ne asteapta si pe noi.
Nu esti singurul care incearca sa o gaseasca. Tot ce ai facut ca sa ajungi acolo, nu este nebunie, ci este necesar, frumos si nobil.
Cand vorbim despre revolutie, ideea este ca putem patrunde in lumea aceea si sa nu ne mai intoarcem niciodata, sau putem arde lumea in care traim, pentru ca cealalta sa isi faca aparitia intreaga.”

luni, 15 iunie 2009

Despre nebunie si anarhie

Sunt sigur ca exista aceia care m-ar eticheta ca nebun din cauza doriintelor pe care le exprim.Foarte bine, imbratisez cu bucurie asemenea nebunie.Atunci cand ordinea rationala si-ar fi dovedit absurditatea, aceia ce ar fi liberi trebuie sa se exprime in conditiile nebuniei.Adevarata revolutie reprezinta un festival, o vijelie, o jubilare stridenta a ritualurilor dionysiace.Artaud si Julian Beck, ambii au incercat asta, dar in teatru.Iar teatrul este un rahat ! A venit timpul sa scoatem aceasta nebunie din teatre si s-a incepem sa o traim.Suntem fiinte salbatice, prinse in custile civilizatiei.Furie, suparare, bucurie, extaz, isterie, toate pasiunile noastre animalice au nevoie de eliberare publica acum ! Dar cum ? Cum evitam incarcerarea ? Cum putem fi nebuni in mod liber ? Cum o putem transforma in revolutie anarhica ? Nu stiu, tot ce stiu este ca o cruzime dementa trebuie sa fie tintita asupra civilizatiei, in timp ce extazul erotic trebuie atintit asupra prietenilor.Trebuie sa invatam sa tipam, sa plangem, sa radem, sa urlam, sa maraim, sa racnim, sa sarim, sa ne rostogolim, sa dansam, sa ne dezmierdam, sa sarutam, sa ne imbratisam, sa tresarim, sa cantam, sa petrecem.Trebuie sa fim corpuri, sa fim animale in mod liber, fara constrangeri.Asta va fi cea mai mare cruzime abatuta civilizatiei, pentru ca asemenea actiuni o batjocoresc fara mila.Pentru aceeia ce iubesc sa fie ordonati va parea ca cea mai mare nebunie.Dar prietenilor nostri, fie oameni, plante, pietre, rauri sau orice alte fiinte salbatice, va fi cea mai tandra iubire.Pentru ca acesta este Eros delantuit.

vineri, 15 mai 2009

ANARHISMUL ESTE IDEEA REVOLUTIONARA CONFORM CAREIA NIMENI NU ESTE MAI CALIFICAT DECAT TINE SA DECIDA CUM VA FI VIATA TA !

Cuvantul "anarhism" se amesteca tot mai des in discutiile noastre. Pentru cei mai multi insa, continutul acestei notiuni este foarte tulbure; iar confuzia ce se face adesea, chiar de catre oameni culti, intre socialism si anarhism este regretabila.
ANARHISMUL inseamna :
-Sa incerci sa gasesti o metoda de a munci impreuna pentru a implini nevoile noastre individuale, cum sa lucram unii cu altii, decat "pentru cineva" sau unii impotriva altora. Iar cand asta este imposibil, inseamna sa preferi lupta, decat supunerea si dominarea.
-Sa nu pretuiesti un sistem sau o ideologie, mai mult decat oamenii in serviciul carora sustine ca este; sa nu pretuiesti nimic teoretic deasupra lucrurilor reale din aceasta lume. Sa fii credincios fiintelor umane si animale reale, sa luptam pentru noi insine si fiecare pentru celalt, nu din "responsabilitate", nu "pentru cauze" sau alte concepte intangibile.
-Sa nu-ti fortezi dorintele intr-o ordine ierarhica, ci sa le accepti si sa le imbratisezi pe toate. Sa nu-ti fortezi propria fire sa respecte legi externe, sa nu incerci sa-ti restrictionezi dorintele, sa nu-ti pui instinctele intr-o cutie; deoarece nu exista o cusca destul de mare.
-Inseamna sa refuzi sa pui responsabilitatea pentru fericirea ta in mainile oricui altcuiva, fie ei parinti, iubiti, patroni, politicieni, sau societatea insasi.

In secolul 18, fiind naruita puterea absoluta(monarhia), oamenii s-au "unit" din nou; rezultatul asocierii lor fiind Statul modern. Creandu-se Statul modern, se creeaza de fapt un Dumnezeu terestru, care trebuie servit. Statul devine adevarata persoana in fata careia se sterge individualitatea noastra; nu eu traiesc in el, ci el traieste in mine. Burghezia a implinit in sfarsit visul atator secole, caci in definitiv revolutia a substituit monarhiei-monarhia absoluta. La ce se reduc mult trambitatele libertati: libertatea individuala sau libertatea presei? Vedem ca libertatea individuala inseamna intr-adevar independenta fata de anumite persoane, caci in Stattoti sunt oameni liberi; dar ceea ce-i striveste se numeste Lege, Statul insusi si nicidecum X ori Y. Iar libertatea presei e o alta iluzie: se poate tiparii fireste, dar numai ce-i legal; in rest delicte si iarasi delicte de presa. In societatea burgheza ni se infatiseaza contrastul dintre cei putini care poseda si si cei multi care muncesc si sunt lipsiti in buna parte de mijloacele de trai. Acestei stari anormale, socialistii, spun ei, i-au gasit remediul: sa faca din toti saraci; daca nici unul nu va avea, cu totii vor avea impresia ca au. Toti inseamna societatea. Liberalismul conchide ca nimeni nu are voie sa comande, apoi socialistii conchid ca nimeni nu are dreptul sa posede. Deci pentru primii Statul singur comanda, iar pentru ceilalti Societatea singura poseda. Acestea fiind doua tentative de furt facute personalitatii individuale in numele umanitatii. Daca Liberalismul lasa productia libera, Comunismul te forteaza la productie; muncitorul se supune suprematiei unei societati de muncitori, societate de care depinde cu totul, care devine un nou stapan, o noua fantoma care ne impune la randu-i tot felul de servicii si datorii. Dupa cum cetateanul intrebuinteaza Statul liberal, tot asa si muncitorul va intrebuinta Societatea socialista. Dar in aceste societati nu e loc pentru ceea ce in Mine si in Tine este particular. Cetatean si Muncitor nu sunt sinonime cu Om. Omul e Spirit si de aceea toate puterile straine lui, trebuie distruse. Astfel epoca moderna sfarseste prin a se reintoarce lapunctu-i de plecare: face din nou din libertate scopul final. A fi liber de un lucru oarecare, inseamna a fi scutit de el. O libertate absoluta nu poate fi conceputa, chiar daca poti fi scutit de multe lucruri - nu poti ramane insa fara nimic. Dar o libertate odata cucerita, o alta ii ia locul (dupa ce am inventat trenul, am descoperit avionul etc.). La fel o lipsa totala a libertatii este imposibila. Libertatea poate fi cucerita prin putere sau prin inselaciune, ori poate fi primita; dar cel caruia i s-a acordat libertatea e doar un sclav eliberat, un caine care isi taraie un capat de lant, un magar imbracat in piele de leu. Libertatea nu devine completa decat daca e puterea mea, numai asa devin individ si posesor al propriei persoane. Eul este un abis unde clocotesc, fara reguli si fara lege, instinctele, poftele si pasiunile. Liberalismul cauta sa vada in fiecare din noi "Omul", adica ceea ce e general, comun; neglijand individul in carne si oase. Deci poate fi considerat o religie, pentru ca ma separa de esenta mea si aseaza deasupra "Omul", dupa cum face orice religie cu Dumnezeul ei. Binele Societatii, al Statului, nu ma intereseaza pe mine, Individul; nu sunt devotat Societatii, vreau sa o distrug si sa cladesc in loc: Asociatia de indivizi liberi. Fata de mine, Individul, e evident ca exista puteri mult superioare, precum Statul, Politia ori Armata ;dar pozitia pe care Eu ca individ constient o iau fata de aceste puteri, e o atitudine dusmanoasa, ce difera total fata de umilirea la care ne indeamna religia!
RESEMNAREA INSEAMNA MOARTE - LUPTA INSEAMNA VIATA!!

www.antifa-antitot.blogspot.com

Inainte tovarasi!

"Onorata instanta,
Marea Adunare Nationala scoate legi peste legi care se bat cap in cap cu propia voastra doctrina. De exemplu legea care permite oamenilor sa-si cumpere apartamente. Le starniti instinctul de propietate pe de o parte iar pe de alta parte ii prigoniti in teorie si-n puscarie.
Fiti consecventi tovarasi! Un apartament propietate personala poate deveni un adapost, un refugiu, o cetate. Nu! Nu e bine. Oamenii nu trebuie lasati o clipa singuri cu gandurile lor, cu adevarul lor. Ei trebuie bagati in cazarmi sa poata fi supravegheati, sa se supravegheze unii pe altii, sa se urasca unii pe altii si sa vina la voi sa le faceti dreptate.
Inainte! Inainte spre cusca! Inainte spre un univers stiitific organizat in care toti vom fi imbracati la fel, vom gandi la fel. Inainte spre clipa ferice cand peste noua luni toate femeile lumii fara deosebire de nationalitate vor naste miliarde si miliarde de copii care vor trai in aceleasi custi, care vor cinsti in aceeasi limba pe cel mai iubit fiu al poporului, personalitate distincta a lumii contemporane, ctitor de geniu al devenirii universale." 
(citat aproximativ din 'Divort din dragoste')

Ne-am nascut intr-o lume in care

Visele si dorintele au fost inchise in custi
Revolta a fost legata cu lanturi
Minunatul a fost incatusat
Gandul a devenit rigid, protejandu-se de orice critica
S-a incetat sa se mai nasca monstri uimitori
Am pierdut contactul cu frumusetea iubirii
Nu se mai nasc copii cu aripi
Aceasta lume a incetat sa creasca si a inceput sa putrezeasca
Astazi, realitatea sociala este un cadavru fara viata, fara pasiune. 
Sa-l ingropam

PUNK IS DEAD!

...Cacat...Suna oribil, mai ales pentru ca ma gandesc la cei pe care i-as dori prieteni, camarazi, punkisti.Din pacate sunt doar niste betivi jalnici cu atitudine anti-punk. Iar punk inseamna chiar "atitudine", o atitudine "altfel", ostila conventiilor, uniformizarii si plafonarii.

Probabil vor sa fuga de clisee si ocolesc exact adevarul, profunzimea pe care niciodata nu au atins-o. De fapt nu exista "o profunzime" pentru ca nu exista limite, dar ei cred ca nu exista nimic. Ei nu simt nimic.

Intr-adevar cel mai important lucru este cum gandesti. Dar imediat intervine ce faci. Daca nu faci nimic, degeaba gandesti. Pentru ei nu conteazxa cum te imbraci, ce muzica asculti, ce vorbesti. Ei se cred punkisti pentru ca asa gandesc, mai bine zis-asa viseaza.

Degeaba vor sa se evidentieze prin ceea ce gandesc, telepatia nu e la indemana tuturor, nimeni nu le citeste gandurile daca nu sunt in stare sa scoata doua vorbe sau macar un urlet de neputinta. Ca punkisti ce se cred, vor haine de firma si adidasi cat mai comozi.

Problema lor principala e sa nu se mai imbrace ca niste punkisti, ba chiar sa fie cat mai normali. Si datorita lor, din pacate, punk-ul devine ceva normal. Ceva acceptat de societate. Dar asemenea pseudo-punkisti sunt mai naivi decat hipiotii daca isi inchipuie ca lumea in care traiesc accepta altceva decat tiparele pe care le impune. Dar cum sa accepte realitatea ca ei insisi au (re)devenit un simplu sablon?

Orice crima e permisa daca o face majoritatea. Societatii nu-i pasa ca tu te autointitulezi punkist, antisocial sau anarhist atata timp cat nu o deranjezi cu nimic. "Punkistii in converse" nu sunt altceva decat simpli capitalisti.

Pseudo-punkistii habar nu au ca "moda punk" simbolizeaza ceva. Pentru ei a fost o intamplare ca punkistii au ales bocanci, tinte, petice, lame de ras, ace de siguranta. Spun ca n-au prejudecati, ca se imbraca cum vor, dar in realitate urasc "moda punk" pentru ca nu inteleg nimic, ei fiind primii carora li se pare ciudata.

Nu credeam sa ridic in slavi "moda punk" deoarece a devenit un kitsch oribil, dar abia acum observ cine sunt vinovatii. Ei isi gasesc personalitatea in converse si haine "punk" cumparate din malluri. Asta ii reprezinta. Nu haina il face pe om, nu gecile cu patchuri si tinte, lanturile si bocancii au facut punkistii, ci oamenii care le-au purtat, le-au transformat in "moda punk"-un simbolal rebeliunii, al protestului. Datorita acelor oameni "moda punk" reprezinta ceva: ura, nesupunere, violenta, disperare, razbunare impotrica sistemului capitalist care ne subjuga pe toti. Dar pseudo-punkistii din jurul meu nu sunt disperati, sunt chiar foarte multumiti pentru ca nu ii deranjeaza nimic. Pentru ei lucrurile ar merge chiar minunat daca politia nu i-ar amenda pentru baut mintiile in public. Iar daca ar pune-o si de un viol mic, poate ca ar fi in culmea fericirii.

Vai, cat de rai sunt sau vai, cat de nemernici sunteti! Oamenii astia de cacat au ales punk-ul deoarece au fost respinsi de ceilalti ca incapabili. Mai nou punkistii nu mai asculta punk, asculta drumm'n'bass, nu merg la concerte punk, merg la "techno party", iar cand totusi merg la un concert "punk" merg la un concert sponsorizat de coca-cola, mcdonalds, mtv si alte corporatii, concert la care canta trupe care niciodata nu au avut vreo legatura cu punk-ul sau daca au avut candva de mult acum sunt sell out. Punkistii nu sprijina concertele DIY, prefera sa dea 60 de lei pentru un concert cu un mosneag care a cantat vreo doi ani cu Ramones in tinerete si acum este sell out, decat sa mearga la un concert care are intrarea de 10 ori mai mica si unde canta trupe foarte ok care nu s-au vandut sistemului capitalist.

Pseudo-punkistii nu au ce cauta AICI, in afara societatii, printre cei care vor si sunt mandri sa poarte bocanci, printre cei care nu vor si sunt mandri sa nu se adapteze.

Asemenea oameni sunt o pata infecta chiar si in lumea mizerabila a punkului. Asemenea oameni se caca pe ei tocmai cand lumea se intoarce cu fundul in sus. Asa ca se sufoca in propria murdarie si neputinta si ajung sa traiasca in simbioza cu materiile fecale.

"Moda punk" ma ajuta sa nu fiu confundat cu toti cacatii din jurul meu. Punk-ul e doar o riposta, nu e o solutie; e cel mult un alt drum spre o alta destinatie. Si nu ne putem multumi doar cu atat.

Daca vrem sa traim, daca vrem sa evitam resemnarea, avem datoria sa transformam punk-ul intr-o revolutie, deoarece evolutia naturala a noastra ca indivizi a fost de mult stopata si inlocuita cu involutia si autodistrugerea. Iar singura revolutie adevarata si singura posibila e utopica Anarhie. Restul e politica, e cacat.

FACETI PUNK-UL DIN NOU O AMENINTARE!

Memorile unui anarhist din România

Despre nici o alta ţară europeană nu se ştie atât de puţin în privinţa mişcării anarhiste şi anarho-sindicaliste cât se ştie despre România. Deşi învecinată la sud cu Bulgaria unde mişcarea a atins una dintre cele mai extinse, mai numeroase si mai durabile influenţe sociale (ca în final sa fie trecută în ilegalitate şi distrusă de către dictatura naţionalistă şi mai apoi de către comunişti), influenţa anarhismului a rămas întotdeauna redusă în România. Până în prezent studiile arată că perioada 1907-1916 este aceea în care mişcarea anarho-sindicalistă a atins cel mai înalt punct din dezvoltare aici. În special, în centre industriale ca Ploieşti, Galaţi şi Brăila majoritatea muncitorilor s-au organizat pe principii sindicale revoluţionare, au publicat reviste anarho-sindicaliste si au dus lupte pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă prin metode de acţiune directă. S-a dovedit că mai înainte au existat încă din 1896 cercuri anarhiste explicite în oraşe ca Iaşi şi Bucureşti, cel mai adesea parte din partidul social democrat. O imagine asupra naşterii anarhismului românesc ne este oferită de viaţa şi memoriile lui Zamfir C. Arbure, „Temniţa şi exil”.

Arbure, numit în anumite reviste şi lucrări şi Arbore, precum şi cunoscut sub pseudonimul Ralli, s-a născut la 14 noiembrie 1848 în Cernăuţi (pe atunci Austro-Ungaria, astăzi Ucraina) într-o familie înstărită. La vârsta de 17 ani merge să studieze la Moscova, capitala Rusiei condusă despotic de ţar. După ce fusese aproape apolitic până atunci, este arestat în urma unui atentat eşuat asupra ţarului, împreună cu alţi studenţi după un raid masiv şi este închis în temniţă. Acolo începe procesul politizării sale pe care el îl descrie în memoriile sale alături de realitatea deprimantă a Rusiei ţariste şi omniprezenta poliţiei secrete. Zamfir Arbure se alătură mişcării social-revoluţionare narodnice care ducea o luptă armată neîncetată cu mari pierderi de vieţi omeneşti împotriva regimului ţarist şi a guvernatorilor acestuia. Cunoaşte personal pe Sergei Necaev şi puţin după aceea pe Alexander Herzen. Datorită presiunilor urmăririi autorităţilor ruse Zamfir se mută în 1870 la Zurich şi apoi la Geneva unde devine un colaborator activ al lui Michail Bakunin. Cunoaşte personal şi cooperează cu Eliseé Reclus şi Peter Kropotkin. Ralli, cum este numit în Geneva conduce o editură, publică şi distribuie scrieri social-revoluţionare şi anarhiste. În 1875 apare primul număr din Rabotnik (Muncitorul), prima publicaţie social-revoluţionară rusă în format de ziar. Printre alte numeroase contribuţii scrie şi o carte despre comuna din Paris şi este de asemenea activ în organizarea mişcării. Este membru al Internaţionalei Întâi, susţinător al grupării anarhiste şi activează în Federaţia Jura. Împreună cu anarhistul italian Errico Malatesta traduce în spaniolă o scrisoare a lui Bakunin şi intenţionează să participe în 1874 alături de cel dintai la revolta spaniolă. Totuşi, acest lucru nu se întâmplă. Cu timpul, relaţia sa cu Bakunin se răceşte. Pe de altă parte, legăturile sale cu Reclus nu vor înceta. Cu puţin timp înainte de a muri în 1905, Reclus îl va vizita pe Arbore care se va fi mutat în Bucureşti. După întoarcerea sa în Rusia ţaristă, se stabileşte în Basarabia unde continuă să fie activ în mişcarea social-revoluţionară. Printre altele încearcă să treacă peste graniţă în Rusia 100 de arme ascunse în cărţi cu scopul de a susţine rezistenţa armată. În acelaşi timp preocuparea lui principală este să lupte împotriva puternicului antisemitism şi naţionalism larg răspândit în cadrul partidului social democrat şi chiar în rândul mişcării muncitoreşti din România. La momentul respectiv situaţia unei Basarabii, subiect al jocului geopolitic dintre România şi Rusia, era principala temă de discuţie în societate. Până în 1812 Basarabia aparţinuse principatului Moldovei (şi astfel României), apoi fusese anexată de către ruşi în 1917 şi din nou revenise la România ca urmare a revoluţiei din Rusia. După cel de-al doilea război mondial, în care România participă de partea naziştilor, Basarabia devine din nou parte a Uniunii Sovietice.

Astăzi Basarabia este împărţită în Republica Moldova şi o parte din Ucraina. Împotriva naţionalismului rus şi a intenţiilor anexioniste româneşti, Arbure a promovat ideea unei Basarabii independente de cele două state. Arbure călătoreşte prin România şi astfel ajunge să ţină un discurs în septembrie 1914 în clubul muncitoresc din Bucureşti. În plus, publică un mare număr de articole în diferite ziare socialiste. Pe lângă activitatea din cercurile socialiste şi anarhiste, Arbure se face cunoscut prin studiul aprofundat al geografiei Basarabiei, o pasiune pe care o împărtăşeşte şi Reclus. Lucrarea sa, "Dicţionar geografic al Basarabiei", apare în 1904 şi este cel dintâi studiu dedicat geografiei basarabene. Are un fiu Dumitru şi două fiice, Ecaterina şi Nina. Ecaterina Arbure se naşte în 1873 şi devine o figură proeminentă a mişcării socialiste, şi apoi a partidului comunist român trecut în ilegalitate. La ordinul lui Stalin este executată în 1937 la Tiraspol. Nina Arbure devine o pictoriţă cunoscută.

Până la vârsta înaintată de 84 de ani Arbure şi-a păstrat convingerile neschimbate. Astfel, va publica articole în revista „Viaţa Basarabiei” din Chişinău până în 1932. Cu toate acestea, nu a putut să se împace cu ţara pe care şi-a ales-o pentru exil, România. Şederea aici a fost prilejul unor astfel consideraţii: „Oriunde îmi arunc în juru-mi privirea, vad ... putregai. Bătrânii şi tinerii, oamenii din societatea cultă precum şi oamenii mulţimii inculte, fierb deopotrivă, în acelaşi cazan, fără a-şi pune măcar chestiunea, ce înseamnă viaţa lor în economia progresului general al omenirii? Trăind în mijlocul societăţei române, eu unul n-am putut să mă contopesc cu această societate. De aceea nici pe mine nimeni nu mă cunoaşte, nici eu nu cunosc pe nimeni. Amici în România eu unul n-am şi n-am avut”. „Legături de prietenie cu nimeni nu mă leagă” spune autorul în primul capitol din „Temniţă şi exil”. În Basarabia şi Rusia existau un scop comun şi un spirit al schimbării pe care nu le regăseşte aici. Aceste memorii care ajung până în 1881 (anul când îi este acordată cetăţenia română) sunt menţionate de binecunoscutul istoric al anarhismului Max Nettlau alături de o altă lucrare memorialistică intitulată „În exil. Amintirile mele” în „Istoria anarhismului”. Nettlau însă critică ambele volume, susţinând că acestea conţin o serie de inexactităţi. Despre ce inexactităţi este vorba nu ni se precizează. Cel de-al doilea volum amintit al lui Arbure descrie viaţa acestuia până în 1896. Astfel, celelalte activităţi însemnate ale sale şi următoarele evenimente sociale, precum şi originea şi dezvoltarea mişcării anarho-sindicaliste nu se găsesc acolo. Sunt încă multe lucruri scrise de el şi despre el - şi despre această etapă a mişcării anarhiste şi social-revoluţionare - care aşteaptă să fie (re)descoperite şi (re)publicate. Nu este un demers facil. Aceasta deoarece dictaturile comuniste din România şi Uniunea Sovietică i-au exilat numeroasele scrieri - mai puţin cele geografice – în sertare bine încuiate. Şi în plus, numărul mare de grafii diferite ale numelui şi ale pseudonimului său îngreunează investigaţia.

De asemenea, ne confruntăm cu fapte care par la o primă vedere contradictorii şi care necesită o interpretare adecvată. De exemplu, se pare că Arbure era în 1920 membru al senatului României reprezentând Basarabia. Care sunt motivele ce au stat la baza acestui fapt rămâne de cercetat. În orice caz, nu poate fi vorba de naţionalism în cazul lui Arbure. Nimeni altul ... antisemitul, istoricul şi liderul partidului naţional democrat de extremă dreaptă din anii 20 şi 30 ai secolului trecut, Nicolae Iorga, a încercat să facă din Arbure un „pionier al unirii Basarabiei cu România” deşi întreaga sa viaţă Arbure a susţinut cauza unei Basarabii autonome. Astăzi, pe urmele acestei mistificări, Arbure este considerat „naţionalist” pe site-ul Bibliotecii Româneşti de Internet, www.biblior.net. În mod similar, fasciştii şi naţionaliştii de astăzi pretind acelaşi lucru. Ei încearcă să îl treacă pe acest ferm internaţionalist socialist în categoria naţionaliştilor în numele unui text laudativ dedicat regelui României pe care aceştia i-l atribuie.

Îşi petrece ultimii ani din viaţă în Bucureşti. Acolo lucrează ca director al biroului de statistică şi scrie pentru numeroase ziare, printre care şi unul pentru copii şi tineret. Pe data de 2 aprilie 1933 se stinge din viaţă în capitala României. Traducerea memoriilor sale „Temniţă şi exil” din limba română în limba engleză este în lucru. O descriere biografică detaliată va fi inclusă. Editura canadiană „Blackcatpress” şi-a exprimat interesul pentru publicarea acesteia. De asemenea, o republicare în limba română este în curs.

Versuine in limba germana şi engleza: www.syndikalismusforschung.info

Invitatie la Festivalul LoveKills #4 (Tabara!!)/Callout for LoveKills Festival #4 (Camp!!)

Colectivul LoveKills isi propune sa realizeze a patra editie a festivalului LoveKills in vara anului 2009. Vom organiza din nou intrunirea anarha-feminista, insa de aceasta data dorim sa se desfasoare sub forma unei tabere pe parcursul unei intregi sapatamani. Tabara se va tine in munti (in vestul Romaniei, localitatea Socolari), in perioada 27 iulie – 02 august 2009. Experienta ultimelor editii si a impactului lor, mai cu seama in contextul local, ne-au conferit atat motivatia cat si puterea de a continua organizarea acestui eveniment. Consideram si simtim ca asemenea intruniri contribuie la stabilizarea si activarea comunitatii anarha-feministe, in mod special in zona est-europeana. Pasiunea noastra pentru libertate si dorinta noastra de a realiza o societate in care opresiunea patriarhala si violenta nu exista, ne impulsioneaza in a face inca un pas inainte in lupta pentru abolirea patriarhatului! De aceea invitam pe toti cei/ toate cele interesati/e sa ni se alature si sa ne sprijine (vom avea nevoie de mult sprijin!!), pentru a obtine mai multe informatii sa ne contacteze (lovekills@riseup.net). Programul taberei este alcatuit de insasi participantii sai, ceea ce presupune ca toata lumea este invitata sa se inregistreze (in avans desigur) pentru workshop-uri/prezentari/lecturi/expozitii/reprezentatii si asa mai departe... 

In solidaritate, Colectivul LoveKills

LoveKills Collective intends to bring about the fourth edition of LoveKills Festival in the summer of 2009. We will organize again the anarcha-feminist gathering, but this time we would like to organize it as a one week camp. The camp will take place in the mountains (west of Romania, Socolari village) between 27 july – 02 august 2009. Our experience with the previous editions and the impact they had, above all in the local context, conferred us not only with the motivation but with the strength to keep on organizing such an event, as well. We believe and we feel that organizing such gatherings contributes to a stabilization and activation of the anarcha-feminist community, especially in the eastern-european area. Our passion for freedom and our desire to achieve a society free of the violent patriarchal oppression are stimulating us in taking another step forward in the struggle to abolish patriarchy! This is why we are inviting everyone interested in joining and supporting us (we will need a great deal of support!!) to contact (lovekills@riseup.net) for further information. The program of the camp is up to the participants to decide and to organize, meaning that everyone is invited to register (in advance of course) for workshops/presentations/lectures/exhibitions/performances and so on…. 


In solidarity, LoveKills Collective



marți, 12 mai 2009

cd KALAZAAR


cd KALAZAAR-Back to 80's Demo (anarchopunk Grecia) 3 lei

cd DAILY O.D. split EGOHINE


cd DAILY O.D.(crusty hardcorepunk Franta) split EGOHINE(crustpunk Franta)5 lei

cd SCHTERN


cd SCHTERN (hardcore Franta) 3 lei

cd RECYCLE BIN


cd RECYCLE BIN-Pokemon and the bastards (streetpunk Romania) 15 lei

cd LIBIDO WINS + tape LIBIDO WINS


caseta LIBIDO WINS-Without Arrows (screamo Ungaria) 7 lei

cd LIBIDO WINS-Q.E.D. (screamo Ungaria) 7 lei

cd OTAKE


cd OTAKE-Tous Coupables (hardcore/punk Franta) + insigna 20 lei

cd DANCE OR DIE


cd DANCE OR DIE (ungaria) 5 lei

Tricouri/Maieuri


Tricou 15 lei

Tricou 15 lei

Maieu 5 lei


Tricou 10 lei

Patchuri


patch mic 3 lei

Patchuri


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei


back patch 5 lei , tricou 15 lei


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei

Patchuri


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei,back patch 5 lei


patch mic 3 lei


patch mic 3 lei


back patch 5 lei,tricou 15 lei


back patch 5 lei