SOLDATUL ŞI MUNCITORUL

Muncitorul şi soldatul se întâlnesc pe drum:

• Unde te duci? întreabă soldatul.

• La fabrică, răspunde muncitorul. Dar tu, unde te duci?

- Mă duc la cazarmă. Locuitorii din satul X s-au revoltat şi am primit ordine să mergem să înecăm rebeliunea în sânge şi foc.

- Ai putea să-mi spui, întreabă muncitorul, de ce s-au revoltat aceşti oameni?

- Desigur că pot: aceşti oameni au refuzat să plătească chiriile caselor lor, pământurile arendate şi taxele către guvern. Autorităţile au venit să-i evacueze pe chiriaşi din casele lor, să-i gonească pe arendaşi de pe pământurile lor şi să colecteze taxele guvernamentale. Locuitorii au opus rezistenţă. Au înjunghiat judecătorul, juristconsultul, funcţionarii şi jandarmii. Au dat foc la arhive şi au ridicat pe cea mai înaltă clădire un steag negru cu o inscripţie cu litere albe: Pământ şi Libertate.

Muncitorul se înfioară. Se gândi că aceşti oameni care s-au revoltat erau din clasa sa: cei săraci, dezmoşteniţii, proletarii.

- Şi vei merge să-i înfrângi?, îl întrebă el pe soldat.

- Sigur că da, răspunse sclavul în uniformă. Acei ţărani încearcă să răstoarne dreptul la proprietate privată. Datoria guvernului este să păzească interesele celor bogaţi.

- Dar tu nu eşti bogat, spuse muncitorul. Ce interes ai să-i măcelăreşti pe aceşti oameni?

- Trebuie să-i fac să respecte legea, spuse soldatul tremurând.

- Legea? ţipă muncitorul. Legea susţine privilegiul! Legea este o povară pe umerii celor de jos, garantând libertatea şi bunăstarea pentru cei de deasupra. Tu eşti sărac, totuşi aperi legea care-i zdrobeşte pe cei din clasa ta. Părinţii tăi, surorile şi fraţii tăi, rudele tale sunt săraci. Oamenii care s-au revoltat sunt la fel de săraci şi suferă la fel ca tine, ca părinţii şi rudele tale. Probabil cineva din familia ta este printre acei rebeli.

Soldatul ridică din umeri, scuipă pe iarba care mărginea drumul şi, aruncând o privire dispreţuitoare muncitorului, îi strigă: Legea trebuie să stea deasupra tuturor lucrurilor! Dacă tatăl meu o încalcă, îl voi ucide şi pe el, deoarece asta este ceea ce legea îmi ordonă să fac.

- Bine, spuse lucrătorul. Du-te să asasinezi carne din carnea ta şi sânge din sângele tău.

Muncitorul şi soldatul îşi continuară drumul în direcţii diferite: primul să muncească pentru a-l face pe patronul său mai bogat, al doilea să omoare pentru a asigura stăpânului său liniştea de a se bucura de bogăţiile sale.

Satul X era teatrul unei activităţi, al unei bucurii şi al unui entuziasm fără limite. Înfăţişarea tristă de ieri a dispărut. Toţi locuitorii erau în stradă celebrând ziua libertăţii. Un om în vârstă se adresa mulţimii astfel: «Camarazi, azi fiecare din noi este propriul său stăpân. Sărbătorim victoria noastră. Vom face un inventar cu tot ce există în sat şi în împrejurimile sale pentru a şti pe ce ne bazăm, pentru provizii şi unelte de muncă. Imediat după asta, după ce vom celebra triumful nostru, ne vom dedica sarcinii de a produce lucruri utile pentru toti şi ....» Nu a putut termina fraza. S-a auzit un foc de armă şi omul în vârstă, rănit mortal, căzu cu faţa către soare. Nu se va mai ridica niciodată.

Soldatul şi-a omorât tatăl...

preluat din U.R.A.

Black Flag

When I die
let the black rag fly
raven falling
from the sky.

Let the black flag lie
on bones and skin
that long last night
as I enter in.

For out of black
soul's night have stirred
dawn's cold gleam,
morning's singing bird.

Let black day die,
let black flag fall,
let raven call,
let new day dawn
of black reborn.

George Woodcock

Baiat sfios,cu delicata fire,
Fata cu sange aprins de razvratire,
Om copt,cu batranetea-n cumpanire,
De-a lungu-ntregei mele vieti strabate
Mereu,cuvantul unic intre toate-
Libertate! Libertate!
Ars de robie si patruns de jale
Am spus adio scumpei tari natale
Doar ca sa strig meleagurilor sale
Din zarea departarii nendurate
Tunand cuvantul mandru intre toate-
Libertate! Libertate!
Si iata ca,prin bezna noptii ude,
Prin plesnetele viscolelor crude,
In temnita un strigat se aude
Din puscarie venind,nimic nu-l poate
Acoperi ca-i tanar si razbate
Libertate! Libertate!
Iar inima cu chin obisnuita
Intaia oara vesel falfait-a
Lasandusi colivia,plumbuita
Si astfel suna,cu solemnitate
Cuvantul cel dintai deprins din toate-
libertate! Libertate!
Tot mai visez la campuri ,la troiene,
Si la taranul cu chip ars de vreme,
Barbosul cu puteri nepamantene
Ce-mi spune,cand catusele isi scoate
Acelasi vechi cuvant,viu intre toate-
Libertate! Libertate!
Dar daca piaza rea ne-ar da urgie
Si daca libertatea-n batalie
Va cere brate,voi sari scut tie,
Si voi pieri in lupte-nversunate
Strigand cuvantul aprig intre toate-
Libertate! Libertate!
Daca mi-e dat s-apun prin locuri straine
Nadejdi si crez trec vremii care vine
Dar clipei de pe urma,s-o aline
Fie-i lasat cuvantul sfant in toate,
Sopteste-mi-l,camarade,o,frate-
Libertate! Libertate!

traducere aproximativa din Nikolaj Platonovič Ogariov-''Lui Iskander''

Mi-as dori sa ma revolt mult mai mult decat o fac acum.

As vrea ca ura mea sa fie pura, nu diluata si in stadiul in care este acum. Ce mult mi-as dori sa iubesc si sa simt ca nu iubesc din datorie sau din obisnuinta. Ce mult mi-as dori sa sufar cu adevarat cand vad atatea tragedii nu in felul meu gol si indiferent. De fiecare data cand am spus ca imi sunt singurul stapan, tanjeam dupa o pasiune sau o senzatie care sa imi devina ea stapana. Stiu ca v-ar conveni sa ma retrag in idei asa cum ma inchideti voi in celule. Dar in mine exista lucruri pe care nu le pot descrie in cuvinte si nu au leac, iar daca tu nu le iei in considerare, toata vorbaria ta despre lumi mai bune este inutila.

Vreau sa stau in agonia singuratatii, in mizerie, pe care le stiu si imi plac. Cand vorbesti de actiuni, eu ma pastrez inactiv, plimbandu-ma cu indiferenta prin lumi indepartatea, captiv in starea mea de spirit trista. Prefer sa zac intr-o cripta decat sa ma prefac ca voi ca sunteti uniti.

Cand vad cum va exprimati dragostea prin cine romantice, trandafri si lumanari, vorbe goale, am un sentiment dureros cand stiu cat de putin ma regasesc eu in aceste lucruri. Apoi incerc sa ma pierd in aglomeratie sau sa ma izolez si tanjesc dupa un singur individ cu care sa fug, pentru care mi-as zdrobi inima ca pe o barca , in cautarea acelei imersiuni imposibile pentru care rabda indragostitii ca moliile dupa flacari.

Atunci cand exalta curajul si tot ce e bun, in mine exista o parte mandra si plina de rautate , care imi pastreaza greselile si lasitatea mea si prefer sa pastrez si partea aceea decat sa ma imprastii pe bucati. Cand sustii ca viitorul este raspunsul pozitiv al rugaciunilor oamenilor, un demon din mine isi doreste ca mizeria in care ne tii sa se extinda la infinit,

Construieste-mi un paradis si eu tot o sa ma revolt. Pentru mine o casa nu reprezinta nimic mai mult decat patru pereti , iar eu nu vreau sa fiu statornic.

Eu reprezint secretul urat, partea interzisa ce trebuie sa ramana muta si invizibila, ca sa nu te dau de gol. Tine-ma in spatele penitenciarului, in lanuri de porumb, inconjurat de politia de frontiera. Poti sa imi oferi cea mai frumoasa silueta, cel mai corect accent, cetatenie tuturor prietenilor mei, tot as prefera sa sfarsesc in inchisoare alaturi de infractori si imigranti care nu stiu nici macar un cuvant in limba ta pretioasa.

As vrea sa spun povestea celui mai antisociabil om si sa ii incadrez mizeria umana intr-un tablou pe care vei fi silit sa il vezi, sa vezi numai nevoile lui asa cum ti le vezi numai pe ale tale. Atunci toate pacatele de neiertat vor cadea pe capul tau si va trebui sa gasesti o cale de a le spala, altfel vei pieri in ciuda, dezgust si invidie.

Asta i-ai silit tu pe toti dependentii, pe toti infectatii, pe cei slabi si pe toate prostituatele, sa faca.

Ar trebui sa ne construiesti un loc in soare, altfel, vom continua sa te otravim, cum ne-ai lasat tu sa putrezim in ghettouri si in temnite. Oamenii ca mine nu sunt facuti sa supravietuiasca. Sunt meniti sa se sinucida ca sa te scape pe tine de probleme. Sunt pregatit sa trec prin orice pentru cei ce nu le-ai dat sansa sa isi povesteasca viata. Supravietuirea mea o sa iti dea peste cap toate planurile. Doar supravietuirea…

Revolutia nu va aparea pe ecranele televizoarelor. Nimic nu va aparea la televizor.

…sau daca apare nimeni nu va observa.

Revolutia nu iti va oferi puteri politice, masini de lux, medicamente antidepresive. Va transforma aceste lucruri in lucruri inutile.

Revolutia nu te va ajuta sa iti dezvolti masa musculara sau sa iti tonifiezi abdomenul. Te va face sa te simti bine in corpul tau asa cum este el.

Revolutia nu va pune in fruntea guvernelor pe omul potrivit care sa stabileasca o conduita a corporatiilot. Va distruge controlul, guvernul, limitele si corporatiile.

Revolutia nu iti va da super-puteri, pentru a crea si pentru a avea curajul sa iti rezolvi conflictele. Va da la o parte orice obstacol care te impiedica sa iti exerciti puterile si sa iti folosesti talentele pe care le ai deja.

Revolutia nu va pune capat violentei, luptelor sau conflictelor individuale. Dar iti va oferi sansa de a milita pentru cauzele personale.

Revolutia nu va pune sexele, etniile si nationalitatile la un nivel de egalitate. Va topi barierele ce te diferentiaza.

Revolutia nu te va face atotputernic. Ii va face pe altii sa te ajute si pe tine sa ai grija de ei.

Revolutia nu iti va oferi femeia sau barbatul visurilor. Va scoate in evidenta frumusetea unica a persoanei care este deja langa tine.

Revolutia nu te va hrani tot timpul, nu te va adaposti tot timpul si nu vei fi sanatos mereu. Dar foamea, setea, frgul si boala te vor deranja mult mai putin.

Revolutia nu iti va da in sfarsit ceea ce meriti. Iti va da comori pe care nimeni nu le-ar merita vreodata , exact ca si cum ai avea o durere pe care nimeni nu ar putea sa o explice.

Revolutia nu va fi simpla, curata si frumoasa. O sa te ajute sa gasesti un sens si in lucrurile dificile, iti va da curajul sa infrunti complexele si contrazicerile, te vei murdari si iti va placea sa stai murdar.

Revolutia nu va avea loc maine. Nu va avea loc niciodata.
Revolutia are loc chiar acum. Ea este un univers ce alearga paralel cu acesta asteptandu-te pe tine sa le inversezi locurile.”

Exista o lume secreta ascunsa in lumea aceasta

O poti gusta prin sangele care iti iese din gura in momentul cand ai un accident si realizezi ca esti inca in viata. O simti odata cu vantul care bate pe acoperisurile cladirilor unde stai dupa o noapte plina de aventuri. O auzi in magia sunetelor melodiei tare preferate, cand te inalta si te arunca in moduri pe care nici stiinta nici psihologia nu le-ar putea explica.
Probabil ca ai vazut dovada existentei acestei lumi scrijelita in mesaje codificate prin toalete, sau probabil filmele ce se presupune ca ar trebui sa ne acapareze atentia, au reflectat vag o descriere a acestei lumi.
O poti gasi pintre cuvintele ce le rostesti cand vorbesti despre aspiratiile si dorintele tale, sta ascunsa undeva intre ceea ce simti ca vrei sa faci si ceea ce iti este permis.Cand poetii si radicalistii stau treji pana rasaritul le distruge creierul, pentru a creea cuvinte care sa inflacareze inimile si orasele, ei cauta defapt sa descopere un pasaj secret catre aceasta lume.
Cand cei ce lupta pentru libertate, cautand o slabiciune in guverne, incearca defapt sa se furiseze in aceasta lume , pentru ca ei stiu mai bine decat noi toti ca usile sunt ascunse.
Poate ai patruns si tu din greseala, odata, in aceasta lume. Uimit, ai simtit cum vechea lume se dizolva in spatele si in interiorul tau. Ti-ai promis atunci ca nu te vei mai intoarce inapoi , ca vei trai restul vietii tale acolo, electrocutat de dorinta de a descoperi mai multe…dar …inapoi te-ai intors.
Constiinta ne dicteaza faptul ca lumea aceasta este doar temporara, dar miturile acesteia au alta varianta : exista femei si barbati care au stat acolo saptamani, apoi ani, apoi nu s-au mai intors deloc. Au murit ca eroi. Stim asta pentru ca simtit cum lumea aceea secreta ne asteapta si pe noi.
Nu esti singurul care incearca sa o gaseasca. Tot ce ai facut ca sa ajungi acolo, nu este nebunie, ci este necesar, frumos si nobil.
Cand vorbim despre revolutie, ideea este ca putem patrunde in lumea aceea si sa nu ne mai intoarcem niciodata, sau putem arde lumea in care traim, pentru ca cealalta sa isi faca aparitia intreaga.”

Despre nebunie si anarhie

Sunt sigur ca exista aceia care m-ar eticheta ca nebun din cauza doriintelor pe care le exprim.Foarte bine, imbratisez cu bucurie asemenea nebunie.Atunci cand ordinea rationala si-ar fi dovedit absurditatea, aceia ce ar fi liberi trebuie sa se exprime in conditiile nebuniei.Adevarata revolutie reprezinta un festival, o vijelie, o jubilare stridenta a ritualurilor dionysiace.Artaud si Julian Beck, ambii au incercat asta, dar in teatru.Iar teatrul este un rahat ! A venit timpul sa scoatem aceasta nebunie din teatre si s-a incepem sa o traim.Suntem fiinte salbatice, prinse in custile civilizatiei.Furie, suparare, bucurie, extaz, isterie, toate pasiunile noastre animalice au nevoie de eliberare publica acum ! Dar cum ? Cum evitam incarcerarea ? Cum putem fi nebuni in mod liber ? Cum o putem transforma in revolutie anarhica ? Nu stiu, tot ce stiu este ca o cruzime dementa trebuie sa fie tintita asupra civilizatiei, in timp ce extazul erotic trebuie atintit asupra prietenilor.Trebuie sa invatam sa tipam, sa plangem, sa radem, sa urlam, sa maraim, sa racnim, sa sarim, sa ne rostogolim, sa dansam, sa ne dezmierdam, sa sarutam, sa ne imbratisam, sa tresarim, sa cantam, sa petrecem.Trebuie sa fim corpuri, sa fim animale in mod liber, fara constrangeri.Asta va fi cea mai mare cruzime abatuta civilizatiei, pentru ca asemenea actiuni o batjocoresc fara mila.Pentru aceeia ce iubesc sa fie ordonati va parea ca cea mai mare nebunie.Dar prietenilor nostri, fie oameni, plante, pietre, rauri sau orice alte fiinte salbatice, va fi cea mai tandra iubire.Pentru ca acesta este Eros delantuit.